Refuzul recoltării celei de-a doua probe de sânge

9 martie 2019 Drept Penal Jurisprudenta

Fapta de a refuza recoltarea celei de-a doua mostre biologice de sânge nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 337 CP -Refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, o asemenea faptă nefiind prevăzută de legea penală.

Singurul efect al refuzului celei de-a doua probe de sânge este acela că nu va mai fi posibilă estimarea retroactivă a alcoolemiei, dar nu împiedică în niciun caz cercetarea infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. 1 C.P – Conducerea unui vehicul sub influența alcoolului.

Extras din considerentele deciziei penale nr. 59/2019 a Curții de Apel București:

”Fapta de a conduce un autovehicul pe drumurile publice un autovehicul de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice reprezintă infracțiune dacă valoarea alcoolemiei, la momentul opririi în trafic, depășește 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Determinarea acestei valori este o chestiune de probațiune, în acest sens fiind instituită în sarcina conducătorului auto obligația de a supune recoltării mostrelor biologice, în vederea stabilirii îmbibației de alcool în sânge – art.88 alin.6 din OUG nr.195/2002 (persoana care conduce pe drumurile publice un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, testată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic și depistată ca având o concentrație de peste 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, este obligată să se supună recoltării mostrelor biologice, în vederea stabilirii îmbibației de alcool în sânge ) .

Citeste mai mult  Dezlegare chestiune de drept. Calculul termenului de supraveghere în cazul anulării amânării aplicării pedepsei, urmată de suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante

Într-adevăr, prin Ordinul nr.1512/2013 al Ministrului Sănătății au fost aprobate Normele metodologice privind recoltarea, depozitarea și transportul mostrelor biologice în vederea probațiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei sau a prezenței în organism a substanțelor psihoactive în cazul persoanelor implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier.

Conform art.10 din norme, pentru determinarea alcoolemiei se recoltează două mostre de sânge la interval de o oră una față de cealaltă , fiecare mostră fiind reprezentată de o cantitate de 10 ml. În cazul în care nu au fost recoltate două mostre de sânge, la un interval de o oră una față de cealaltă, nu se va putea efectua estimarea retroactivă a alcoolemiei (art.10 2 ).

Așadar, singurul efect al refuzului celei de-a doua probe de sânge este acela că nu va mai fi posibilă estimarea retroactivă a alcoolemiei, (…) estimare care este îndeobște cunoscut că este pur teoretică și se bazează în mare măsură pe declarațiile conducătorului auto (cantitatea de alcool ingerată, intervalul orar, dacă a consumat alimente, despre ce alimente este vorba, etc.) și care cu dificultate ar putea fi verificate. Așadar, chiar fiind efectuat calculul retroactiv al alcoolemiei, din care rezulta o alcoolemie sub 0,80 g/l alcool pur în sânge, pe baza altor mijloace de probă s-ar putea constata că fapta există, a fost comisă de inculpat și constituie infracțiune (în definitiv, și valoarea alcooltestului ar putea constitui o probă de care instanța să țină cont). În consecință, este greșit a se considera că un raport de calcul retroactiv al alcoolemiei ar reprezenta „proba regină” în această materie.

Citeste mai mult  Respingere cerere de restituire a timbrului de mediu. Compatibilitatea normei interne cu normele dreptului comunitar. UPDATE: Hotărârea Curții de Apel

Pe de altă parte, chiar trecând peste aceste argumente, ordinul ministrului sănătății are o forță juridică inferioară legii, iar de instituirea unei proceduri în cadrul căreia să fie recoltate două probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei nu poate depinde tipicitatea uneii infracțiuni.

Contrar opiniei parchetului, Curtea reține că fapta de a refuza recoltarea celei de-a doua mostre biologice de sânge nu întrunește condițiile de tipicitate obiectivă (ale infracțiunii prevăzute de art. 337- s.n LL), deoarece inculpatul s-a supus recoltării mostrelor biologice, în vederea stabilirii îmbibației de alcool în sânge, acceptând recoltarea primei probe biologice . Refuzul trebuie să fie așadar total, iar nu doar parțial, deoarece refuzul recoltării celei de-a doua probe nu conduce decât la imposibilitatea inculpatului de a solicita calculul retroactiv și nu împiedică în niciun caz cercetarea infracțiunii prev. de art.336 alin.1 C.pen.

În acest sens există o jurisprudență constantă, quasi unanimă a instanțelor de judecată, atât sub imperiul vechii reglementări, cât și sub imperiul noii reglementări (în sensul că recoltarea unei singure probe nu împiedică trimiterea în judecată și condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.336 alin.1 C.pen.), de care procurorul ar trebui să țină cont. Este adevărat, jurisprudența nu este izvor de drept, dar adoptarea de soluții identice în spețe similare reprezintă un element ce ține chiar de dreptul la un proces echitabil și statul de drept, în acest sens fiind și jurisprudența Curții europene a drepturilor omului, iar „revirimentele” jurisprudențiale, pe baza unor texte legale nemodificate, trebuie tratate cu deosebită atenție, mai ales în materie penală.” (Curtea de Apel București, Sectia I penală. Decizia penală nr. 59 din 22 ianuarie 2019, www.rolii.ro)

Cuvinte cheie: >