Regulamentul Bruxelles IIa, reformat

30 iunie 2019 UE

Consiliul UE a modificat marți, 25 iunie 2019, normele UE („Regulamentul Bruxelles IIa”) care protejează copiii în contextul litigiilor transfrontaliere care au ca obiect autoritatea părintească și răpirea de copii. Noile norme („Regulamentul Bruxelles IIa reformat”) fac procedurile judiciare mai clare, mai rapide și mai eficiente.

Regulamentul se aplică numai în cazurile care implică mai multe state membre din UE:

  • dispozițiile sale stabilesc, în cazul litigiilor care implică mai multe țări, care este țara ale cărei instanțe sunt competente să soluționeze aspectele matrimoniale, cele legate de autoritatea părintească și de răpirea copiilor.
  • acesta garantează că hotărârile pronunțate într-un stat membru sunt recunoscute și executate într-o altă țară din UE.

Regulamentul se axează pe soluționarea aspectelor procedurale doar în cazurile transfrontaliere.

Statele membre își păstrează responsabilitatea exclusivă cu privire la normele materiale, de exemplu, cu privire la modul de exercitare a dreptului de vizită sau cu privire la criteriile folosite atunci când unui părinte i se atribuie drepturile privind încredințarea.

Modificările vizează, în principal, procedurile legate de autoritatea părintească și de răpire internațională de copii; acestea vor avea un impact pozitiv asupra tuturor procedurilor în care sunt implicați copii, prin:

Soluționarea mai rapidă a cazurilor transfrontaliere de răpire a copiilor

Termenele aplicabile diferitelor etape ale procedurii de înapoiere a copilului vor fi limitate la maximum șase săptămâni pentru instanța de fond și șase săptămâni pentru fiecare instanță care soluționează o cale de atac. De asemenea, autoritățile centrale vor procesa mai rapid cererile de înapoiere.

Asigurarea faptului că minorul este ascultat

Copiilor capabili să își formeze propriile păreri li se va oferi posibilitatea să își exprime opinia în toate procedurile care îi privesc. Acest lucru se va aplica în materia autorității părintești și în cazurile de răpire internațională de copii. Modul în care va fi ascultat copilul și persoana care va face acest lucru sunt aspecte a căror reglementare va fi lăsată în sarcina dreptului național.

Citeste mai mult  57 de organizații care activează în domeniul drepturilor omului și drepturilor digitale solicită eliminarea art. 13 din proiectul de Directivă privind drepturile de autor

Asigurarea unei executări rapide a hotărârilor în alte state membre

Prin noile norme, procedura de exequatur, o procedură intermediară necesară pentru a obține executarea la nivel transfrontalier, va fi eliminată pentru toate hotărârile.

În conformitate cu noile norme, executarea poate fi respinsă sau suspendată în mare parte în aceleași condiții în toate statele membre, ceea ce sporește securitatea juridică pentru toți cetățenii și, în special, pentru copiii vizați.

Îmbunătățirea cooperării dintre autoritățile statelor membre

O bună cooperare între autoritățile centrale din diferite state membre în ceea ce privește tratarea cazurilor în care sunt implicați copii este o condiție prealabilă indispensabilă pentru stabilirea unei relații de încredere reciprocă. Noile norme promovează o mai bună cooperare între autoritățile centrale, care sunt punctul de contact direct pentru părinți. De asemenea, autoritățile responsabile pentru bunăstarea copiilor vor fi mai bine integrate în aceste acțiuni de cooperare transfrontalieră.

Noile norme clarifică, de asemenea, chestiunea sensibilă a plasării copilului într-un alt stat membru și stabilesc o procedură clară pentru obținerea consimțământului din partea statului membru în care urmează să fie plasat copilul.

Care sunt principalele avantaje ale noilor norme pentru copii și părinți?

Noile norme asigură claritate juridică, reduc costurile procedurale și de asistență juridică și, cel mai important, reduc durata procedurii, pentru a limita cât mai mult posibil impactul negativ asupra copiilor.

În prezent, durata medie a procedurii de înapoiere în cazul unei răpiri transfrontaliere a unui copil de către unul dintre părinți este de până la 24 de săptămâni și, în unele cazuri, poate fi mult mai mare, în special atunci când legislația statelor membre prevede mai multe căi de atac.

Noile norme impun ca procedura de înapoiere în fața unei instanțe judecătorești să aibă o durată maximă: de șase săptămâni pentru instanța de fond și șase săptămâni pentru fiecare instanță care soluționează o cale de atac. În plus, autoritatea centrală va trebui să prelucreze cererea în mod eficient, noile norme introducând un termen de cinci zile pentru a confirma primirii cererii.

Citeste mai mult  Un nou mecanism de filtrare a recursurilor la CJUE

Pentru a accelera executarea unei hotărâri, instanța care a pronunțat hotărârea de înapoiere va putea să o declare executorie cu titlu provizoriu. Dacă decizia de înapoiere nu poate fi executată în termen de șase săptămâni, părintele va fi informat cu privire la motivele întârzierii. În cazul în care copiii trebuie plasați într-o familie substitutivă sau într-o instituție de învățământ dintr-un alt stat membru, statul membru destinatar va trebui să aprobe sau să refuze plasamentul în termen de trei luni.

Cetățenii nu vor mai suporta cheltuielile ridicate pe care le presupun, de obicei, procedurile judiciare. De exemplu, în cazul procedurii de înapoiere, părinții vor fi invitați să participe la mediere. Astfel se pot economisi cheltuieli de judecată, în medie, de 2 200 EUR pentru întreaga procedură. Noul regulament reformat elimină, de asemenea, procedura de exequatur, care presupune, în unele state membre, costuri de aproximativ 1 100-4 000 EUR pentru fiecare caz în parte. În plus, odată cu accelerarea executării hotărârilor, familiile vor economisi și suma pe care ar fi trebui să o plătească unui avocat specializat, al cărui onorariu variază, în funcție de statul membru, între 1 000 și 4 000 EUR pentru 10 ore de lucru.

Noile norme vor clarifica, de exemplu, procedura de plasare a unui copil într-o familie substitutivă sau într-o instituție de învățământ din străinătate și vor asigura tratarea rapidă a acestor solicitări. În prezent, nu este clar în ce cazuri statul de primire trebuie să își dea acordul și ce documente trebuie să fie prezentate.

O altă clarificare va permite instanțelor și autorităților să solicite rapoarte sociale nu numai pentru copii, ci și pentru adulți sau frați, dacă acestea sunt relevante în cadrul procedurilor legate de copii. De asemenea, autoritățile responsabile cu bunăstarea copiilor vor putea obține informațiile necesare din partea altor state membre prin intermediul autorităților centrale. Noile norme stabilesc cerințele minime pentru solicitarea unui raport social și introduc un termen de trei luni pentru transmiterea raportului de către autoritatea solicitată.

Citeste mai mult  Noi norme UE privind indicii de referință în cadrul instrumentelor financiare

Ce se întâmplă în cazul în care unul dintre părinți își răpește copilul?

Dacă un cuplu internațional se desparte, tentația unuia dintre soți de a se întoarce în țara de origine cu copilul (copiii) poate fi mare. În cazul în care ambii părinți își exercită autoritatea părintească asupra copilului, părintele care ia copilul fără permisiune îi încalcă drepturile privind încredințarea ale celuilalt părinte și pune în pericol interesul superior al copilului. Noul Regulament Bruxelles IIa reformat, la fel ca și normele actuale, împiedică mutarea copiilor în altă țară prin instituirea unui mecanism care permite înapoierea rapidă a copilului în statul membru în care acesta a locuit înainte de răpire. Acest mecanism se bazează în mare parte pe mecanismul de înapoiere instituit de Convenția de la Haga din 1980, pe care regulamentul o completează.

Aceste proceduri de înapoiere au loc în statul membru în care este adus copilul în urma răpirii. Dacă se dispune înapoierea și copilul este înapoiat, scopul este atins; în ceea ce privește cauza care vizează drepturile privind încredințarea, dacă părinții doresc acest lucru, aceasta poate fi soluționată de instanțele din statul membru în care copilul își are reședința obișnuită.

Dacă statul membru în care a fost răpit copilul refuză înapoierea copilului, se recurge la o procedură suplimentară pentru ca instanța din statul membru în care copilul a locuit înainte de răpire să aibă ultimul cuvânt cu privire la înapoierea acestuia.

Sursa: comunicat Comisia Europeană

Cuvinte cheie: > >