Refuzul asistenței juridice a doi avocați numiți din oficiu, astfel că reclamantul a trebuit să se reprezinte singur în procedura penală în primă instanță, nu a îngrădit drepturile sale de apărare și nici nu a subminat caracterul echitabil al procesului. Reclamantul a fost avertizat că refuzul repetat al asistenței juridice gratuite conduce fie la angajarea, pe propria cheltuială, a unui avocat, fie se va apăra singur. Prin urmare, reclamantul a putut să prevadă că refuzul celui de-al doilea avocat din oficiu l-ar putea lăsa fără reprezentare legală.
Joi, 6 octombrie 2016, în hotărârea în cauza Jemeļjanovs împotriva Letoniei (cererea nr. 37364/05), Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cu unanimitate, a constatat că nu a fost încălcat art. 6 §1 și §3 (c) (dreptul la un proces echitabil și dreptul de a fi asistat de un apărător ales) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Cauza privește lipsa asistenței juridice a reclamantului în cadrul procedurii penale în primă instanță.
Situația de fapt
La 5 octombrie 2004, reclamantul a fost implicat într-o bătaie și a înjunghiat o persoană care a murit mai târziu. El a fost arestat în aceeași zi pentru suspiciunea de omor și plasat în detenție. Acuzarea a trimis cauza spre judecare Curții Daugavpils. Reclamantul a fost reprezentat de doi avocați numiți din oficiu în fața acestei instanțe de prim grad, dar ambiiau fost eliberați din responsabilitățile lor, la cererea reclamantului, în aprilie și respectiv, iunie 2005, pe motiv că aveau puncte de vedere diferite de al său cu privire la strategia de apărare.
Plângerea acestuia cu privire la calitatea serviciilor celui de-al doilea avocat numit din oficiu a fost luată în considerare, dar respinsă ca fiind nejustificată. Înainte de a-l elibera pe cel de-al doilea avocat de îndatoririle sale, instanța l-a avertizat pe reclamant că, în temeiul legislației relevante, un acuzat nu are dreptul de a-și alege avocatul oferit de stat, dar că are dreptul de a-și angaja avocatul dorit sau de a se apăra fără avocat.
Începând cu 22 septembrie 2005, reclamantul nu a fost reprezentat de un avocat în cadrul procedurii în primă instanță.
În februarie 2006, reclamantul a fost găsit vinovat de omor și condamnat la 12 ani de închisoare.
Prima instanță și-a întemeiat condamnarea pe faptul că reclamntul și-a admis parțial vinovăția în timpul anchetei preliminare și pe declarațiile a șapte martori oculari la bătaie. Instanța a respins afirmația reclamantului că nu beneficiat de asistență juridică adecvată întrucât în momentul în care a refuzat serviciile avocaților din oficiu, instanța nu începuse încă administrarea probelor.
Reclamantul a făcut apel, fiind reprezentat în această etapă de doi avocați numiți de instanță. In noiembrie 2006, instanța de apel a confirmat hotărârea primei instanțe, considerând că nu au existat contradicții în declarațiile martorilor. Instanța de apel a aprobat constatările primei instanțe cu privire la drepturile de apărare ale reclamantului, subliniind faptul că, deși martorii au fost chemați de două ori în fața primei instanțe, reclamantul a refuzat să le adresese vreo întrebare.
Invocând articolul 6 § 1 și §3 (c) (dreptul la un proces echitabil și dreptul de a fi asistat de un apărător ales), reclamantul s-a plâns că a fost privat de dreptul la asistență juridică începând din septembrie 2005, susținând că a refuzat serviciile avocaților numiți din oficiu din cauza calității proaste a asistenței lor și că nu a intenționat să renunțe la dreptul oricărui tip de asistență juridică, atunci când a refuzat cel de-al doilea avocat numit din oficiu.
Aprecierea CEDO
În ceea ce privește procedura în primă instanță, Curtea a constatat că al doilea avocat numit din oficiu nu a avut o atitudine pasivă sau vădit neglijentă, având în vedere comportamentul său în timpul acestei proceduri, natura cererilor sale, precum și faptul că judecarea cauzei era într-un stadiu incipient. În plus, plângerea reclamantului cu privire la calitatea serviciilor celui de al doilea avocat numit de stat a fost evaluată în mod corespunzător de către prima instanță și respinsă ca nefondată.
Reclamantul a fost avertizat că refuzul repetat al asistenței juridice gratuite conduce fie la angajarea, pe propria cheltuială, a unui avocat, fie se va apăra singur.
Mai mult decât atât, chiar și începând cu septembrie 2005, când acesta nu a fost reprezentat de un avocat, reclamantul a avut dreptul efectiv să se apere singur în fața instanței de judecată. În special, aspectele juridice ale cauzei nu au fost deosebit de complexe și au existat garanții suficiente, și anume: reclamantului i s-a dat posibilitatea de a chema și de a interoga martorii acuzării precum și de a chema martori în apărarea sa; iar ședințele de judecată au fost amânate permițându-i-se să prezinte cereri, să dea declarații și să-și pregătească argumentele pentru instanță.
Nici în cadrul procedurii de apel nu au fost subminate drepturile de apărare ale reclamantului.
Reclamantul a beneficiat de asistența juridică gratuită a doi avocați numiți de instanță, iar el nu a avansat nici o plângere cu o bază adecvată în ceea ce privește calitatea apărării în cadrul procedurii de apel. Mai mult, nu au existat limitări privind domeniul de aplicare al examinării de către instanța superioară, i-a fost acordat timp să se pregătească pentru audieri și a avut posibilitatea de a-și exercita drepturile procedurale. Chiar dacă a refuzat să cheme toți martorii din nou instanță, reclamantul nu a indicat ce întrebări le-ar fi pus, aspect deosebit de important, dat fiind faptul că nu au existat contradicții în declarațiile martorilor.
In concluzie, dreptul reclamantului de a se apăra el însuşi sau de a fi asistat de un apărător nu a fost restricționat într-un mod care să afecteze caracterul echitabil al procesului penal.
Cuvinte cheie: asistenta juridica > avocat din oficiu > cauza Jemeļjanovs împotriva Letoniei > drept la aparare > dreptul la un proces echitabil