Respingerea de către procurorul de caz a cererii inculpatului de reaudiere a persoanelor ascultate înainte de a fi fost notificat cu privire la calitatea de suspect

18 octombrie 2019 Drept Penal Jurisprudenta

Respingerea de către procuror a cererii inculpatului de reaudiere a martorilor ascultaţi înainte de a fi notificat cu privire la calitatea de suspect atribuită în cauză poate genera, în anumite circumstanțe, o încălcare a dreptului la apărare şi, în consecinţă, poate afecta caracterul echitabil al procesului, în condiţiile în care acuzatului nu i s-a oferit o posibilitate adecvată și suficientă de a contesta declarațiile martorilor și de a obține interogarea acestora înainte de emiterea rechizitoriului. În scopul de a stabili dacă dreptul la apărare al inculpatului a suferit sau nu a suferit o limitare incompatibilă cu exigenţele procesului echitabil, judecătorul de cameră preliminară trebuie să verifice, în concret, importanța declaraţiilor martorilor în fundamentarea acuzaţiei penale şi a interesului inculpatului în obținerea înlăturării declarațiilor martorilor până la emiterea rechizitoriului.

Extras din considerentele încheierii nr. 337 din 26 iunie 2019 a Î.C.C.J:

”Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că cealaltă critică a inculpatului, formulată din perspectiva respingerii de către procurorul de caz a cererii de reaudiere a persoanelor ascultate înainte de a fi fost notificat cu privire la calitatea de suspect atribuită în cauză, poate fi asimilată în anumite circumstanțe unei încălcări a dreptului la apărare.

Fără a nega justețea raționamentului judecătorului de cameră preliminară, formulat în sensul că imposibilitatea interogării de către inculpat a persoanelor vătămate și a martorilor din lucrări în cursul urmăririi penale nu constituie o împrejurare care să concretizeze încălcarea dreptului la apărare, eventuala vătămare cauzată intereselor legitime ale inculpatului fiind cel puțin în parte înlăturată prin îndeplinirea actului procesual al aducerii la cunoștință a calității de suspect – când, potrivit art. 307 C. proc. pen., persoanei care dobândește această calitate i se conferă posibilitatea de a lua la cunoștință de toate probele și actele dosarului și de a-și formula apărările necesare, inculpatul având totodată dreptul de a solicita și obține în tot cursul judecății readministrarea probelor din faza de urmărire penală pe care le contestă, precum și administrarea de noi probe în vederea lămuririi corecte și complete a tuturor împrejurărilor cauzei, după cum instanța însăși poate dispune din oficiu readministrarea probelor necontestate din cursul urmăririi penale, conform art. 374 alin. (8) şi (10) din același cod, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie arată că, în anumite circumstanțe, trebuie să se considere că procedura nu a fost echitabilă dacă acuzatului nu i s-a oferit o posibilitate adecvată și suficientă de a contesta declarațiile martorilor și de a obține interogarea lor la momentul formulării depozițiilor și, în orice caz, înainte de emiterea rechizitoriului.

Citeste mai mult  Autoritatea de lucru judecat în cazul ordonanței președințiale

Ca regulă generală, echitatea procedurii se examinează în ansamblul cauzei, considerându-se că dreptul la apărare din perspectiva dispozițiilor art. 6 paragraf 3 lit. c) din Convenție nu este încălcat dacă acuzatul a avut posibilitatea să audieze martorii și mai târziu de momentul formulării depozițiilor, într-o dezbatere contradictorie, în ședință publică, pe tot parcursul judecății, esențial fiind ca verdictul de vinovăție stabilit în privința sa să nu se întemeieze pe probe pe care acuzatul să nu fi avut ocazia să le conteste în mod real și efectiv.

Însă, în anumite situații, trebuie să se recunoască dreptul suspectului/ inculpatului de a obține interogarea martorilor acuzării până la momentul emiterii rechizitoriului și trimiterii în judecată, și aceasta în considerarea evitării unor consecințe aproape imposibil de înlăturat pentru acuzat, în cazul în care, ulterior, pe parcursul judecății, s-ar ajunge la desființarea depozițiilor incriminatoare, iar acestea constituiau probe decisive în fundamentarea acuzației penale.

În speță, calitatea de magistrat a inculpatului justifica existența unui interes deosebit în ceea ce privește reaudierea martorilor acuzării, concretizat în scopul unei disculpări imediate, încă din faza de urmărire penală, în contextul în care dispoziția de trimitere în judecată implica automat pentru inculpat suspendarea din exercițiul funcției de magistrat, cu repercusiuni grave asupra imaginii și reputației sale profesionale, chiar în ipoteza pronunțării ulterioare a unui verdict de nevinovăție în caz.

Citeste mai mult  Evacuare pe calea ordonanței președințiale. Inadmisibilitate

Ca atare, faptul că reglementarea procesual penală îi pune la dispoziție inculpatului suficiente mijloace, prin care i se garantează înlăturarea deplină a oricărei vătămări suferite în exercitarea dreptului la apărare prin refuzul de readministrare a probelor în faza de urmărire penală, nu conduce de plano și în mod absolut la aprecierea că procedura astfel derulată a fost una echitabilă, fiind necesar să se verifice în concret care a fost importanța depozițiilor și dacă se putea prezuma existența unui interes major al inculpatului pentru a obține desființarea imediată a declarațiilor martorilor, în absența altor probe care să justifice fundamentarea acuzațiilor.

Efectuând o asemenea examinare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că în speță respingerea cererii inculpatului privind reaudierea persoanelor vătămate și a martorilor din lucrări nu confirmă în circumstanțele cazului încălcarea în substanță a dreptului la apărare, deoarece aspectele relatate nu erau deosebit de relevante și esențiale pentru stabilirea stării de fapt ce constituie baza factuală a acuzației de exercitare abuzivă a funcției.

Citeste mai mult  Respingerea cererii de extrădare. Riscul pentru persoana extrădabilă de a fi supusă tratamentelor inumane și degradante

Faptele materiale pe care a fost construită acuzația penală rezultă din actele și măsurile dispuse de inculpat, nefiind modificate în esență de relatările persoanelor audiate în caz.

Cu aceste precizări, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că dreptul la apărare al inculpatului nu a suferit o limitare incompatibilă cu cerințele unui proces echitabil, nefiind încălcat art. 6 paragraf 1 coroborat cu art. 6 paragraf 3 lit. d) din Convenție.” (Î.C.C.J., Secţia penală, completul de 2 judecători de cameră preliminară, încheierea nr. 337 din 26 iunie 2019, www.scj.ro)

Cuvinte cheie: > >