Revizuire. Condițiile ”înscrisului nou”

6 iulie 2016 Drept Civil Jurisprudenta

”Potrivit art.509 alin.1 pct. 5 Cod.pr.civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă, după darea acesteia, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.

Astfel cum corect a reţinut şi prima instanţă, în primul rând trebuie să fie îndeplinită condiţia ca acel înscris să fie unul care exista la data pronunţării hotărârii a cărei revizuire se cere. Această condiţie rezultă în mod clar din textul legal indicat, în sensul că acesta se referă la înscrisuri care nu au putut fi prezentate din cauza faptului că au fost reţinute de partea potrivnică sau din cauze mai presus de voinţa părţilor, ceea ce presupune că ar fi putut fi prezentate dacă aceste piedici nu ar fi existat deci, în mod logic, existau la data soluţionării cauze.

Pe de altă parte, hotărârea judecătorească se pronunţă pe baza probelor existente la data pronunţării hotărârii şi administrate de instanţă iar revizuirea acesteia nu se poate face decât în cazul în care s-au descoperit înscrisuri noi față de cele prezentate în probațiune în cauza respectivă și avute la dispoziție de instanța care a soluționat cauza, împrejurare care nu este suficientă însă, fiind necesară o condiţie suplimentară, respectiv aceea ca ele să nu fi putut fi înfăţişate din cauzele prevăzute de art.509 alin.1 pct.5 Cod.pr.civ..

Citeste mai mult  Efectele admiterii acțiunii oblice

Cum în cauză, însă, nu este vorba de un înscris care exista la data pronunțării sentinței a cărei revizuire se cere, ci de un înscris ulterior acestui moment, care în opinia revizuentului ar cuprinde o recunoaștere din partea pârâtei, acesta oricum nu poate fi avut în vedere astfel încât nu mai trebuie verificat dacă înscrisul a fost reţinut de partea potrivnică sau nu a putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, fiind necesar ca cele două condiții să fie întrunite cumulativ, iar neîndeplinirea uneia dintre ele fiind suficientă pentru a constata inadmisibilitatea cererii de revizuire.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac care nu se poate exercita decât pentru motive expres stabilite de lege, într-un termen anume stabilit, pentru a nu fi încălcat principiul securităţii raporturilor juridice desprins de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa din prevederile Convenţiei Europene pentru apărarea Drepturilor Omului şi a libertăţilor fundamentale.

Ca urmare, autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti (reglementată de art.430 al.1 Cod.pr.civ.) şi forţa ei obligatorie (reglementată de art.435 Cod.pr.civ.) nu pot înlăturate pentru motivul că o parte a identificat înscrisuri constituite ulterior soluţionării definitive a cauzei în legătură cu care consideră că ar avea o relevanţă probatorie.

Citeste mai mult  Accident auto. Daune morale pentru copiii victimei decedate

În nici un caz, în soluţionarea unei cereri de revizuire nu se poate proceda la o nouă judecată a cauzei, întrucât principiul securităţii raporturilor juridice civile impune ca o hotărâre definitivă să nu mai fie repusă în discuţie iar a da posibilitatea părţilor de a se plânge aceleiaşi instanţe care a pronunţat hotărârea de modul în care a apreciat probele şi a stabilit raporturile dintre părţi ar echivala cu o nouă cale ordinară de atac ceea ce este ilegal.

Solicitarea revizuentului de a se constata nulitatea întâmpinării şi a actelor de procedură din perioada 01.02.2014 – 15.10.2014 în dosarul în care s-a soluţionat apelul formulat împotriva sentinţei a cărei revizuire se cere nu poate face obiectul cercetării în apel şi nici în cererea de revizuire formulată, instanţa fiind limitată în soluţionarea acesteia la verificarea incidenţei cazului de revizuire expres indicat de revizuent. Prevederile art.178 alin.1 Cod.pr.civ. se referă la posibilitatea invocării nulităţii în orice stare a judecăţii până la soluţionarea definitivă a cauzei, după acest moment orice nulitate a actelor procedurale putând fi invocată numai într-o cale de atac formulată împotriva hotărârii care a fost precedată de actele de procedură cu privire la care se consideră că ar exista o cauză de nulitate şi numai în limitele prevăzute în mod expres pentru exercitarea unei căi de atac, în special în cazul în care este vorba de o cale extraordinară de atac întrucât, astfel cum s-a arătat, o hotărâre definitivă nu poate fi desfiinţată decât pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.” (Curtea de Apel Constanța, Decizia civilă nr. 111/CM/2016, portal.just.ro)

Cuvinte cheie: > >