Prin sentinţa civilă a fost admisă acţiunea şi s-a constatat intervenită rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părţi, dispunându-se repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul revenirii imobilului în proprietatea vânzătorilor.
S-a reţinut în motivare că potrivit convenţiei încheiate, preţul urma să fie achitat în 5 rate lunare de câte 7000 Euro, iar pârâta nu a achitat ultimele 2 rate, scadente în august şi septembrie 2008, situaţie în care a operat pactul comisoriu de ultim grad. Această soluţie dată cererii principale a rămas irevocabilă prin nepromovarea căilor de atac. În cadrul acestui dosar, pârâta-reclamantă a formulat o cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea vânzătorilor la plata contravalorii lucrărilor efectuate pe acel teren, începând cu anul 2009, pentru edificarea unei locuinţe în regie proprie.
Cererea reconvenţională a fost respinsă cu motivarea că, în speţă, pârâtei i se aplică dispoziţiile legale din materia accesiunii imobiliare, privind pe constructorul de rea credinţă, deoarece la momentul edificării imobilului, ca urmare a intervenţiei pactului comisoriu de ultim grad, pierduse dreptul de proprietate asupra terenului şi nu putea invoca necunoaşterea clauzelor contractuale. În condiţiile în care proprietarul terenului nu a optat pentru păstrarea construcţiei, în mod corect a fost respinsă cererea de acordare a contravalorii lucrărilor efectuate, ca nefondată. (Curtea de Apel Galați, Decizia civilă nr. 94/R din 26.02.2014, portal.just.ro)
Diferențierea pactelor comisorii, potrivit NCC aici.
Cuvinte cheie: accesiunea > contract de vanzare > pact comisoriu > rezolutiune