Group 1

Rezoluțiunea contractului de întreținere. Dovada neexecutarii obligaţia de întreţinere

9 decembrie 2016 Drept Civil Jurisprudenta

”Părţile au încheiat un „contract de vânzare-cumpărare şi de întreţinere imobiliară”, însă natura juridică a contractului este aceea a unui contract de întreţinere, fapt necontestat.

În cuprinsul contractului s-a stipulat expres că întreţinătoarea intimată are obligaţia de a-i întreţine pe apelanţii întreţinuţi pe tot parcursul vieţii, asigurându-le, la domiciliul lor, mese zilnice, curăţenia şi îngrijirea de fiecare zi, îngrijirea specială în caz de boală, medicamentele şi asistenţa medicală, combustibilul, îmbrăcămintea, încălţămintea, să plătească taxele şi impozitele pentru imobile, iar la deces să îi înmormânteze după credinţa lor şi obiceiul locului.

Apelanţii reclamanţi au solicitat rezoluţiunea acestui contract de întreţinere susţinând că intimata nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate.

Pentru a se putea dispune rezoluţiunea contractului este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii prevăzute de art.1020-1021 Cod civil: debitorul să fie în întârziere cu privire la îndeplinirea obligaţiei, să aibă loc o neexecutare suficient de importantă a contractului şi neexecutarea să fie imputabilă pârâtei.

Prima condiţie este îndeplinită, întrucât în contractele de întreţinere, datorită caracterului alimentar al prestaţiei la care se obligă debitorul şi care trebuie efectuată în mod succesiv, termene stipulate pentru executare au un caracter esenţial, debitorul fiind de drept în întârziere (potrivit art.1079 pct. 3 Cod civil).

Citeste mai mult  Reprezentarea persoanei juridice în justiție de către o altă persoană juridică. Raport juridic de administrare a bunurilor altuia

În ce priveşte cea de-a doua condiţie-neîndeplinirea obligaţiei de întreţinere, coroborând probele testimoniale administrate cu apărările intimatei din întâmpinările formulate, că aceasta nu a respectat clauzele contractului de întreţinere încheiat cu apelanţii.

Astfel, deşi susţine că şi-a îndeplinit obligaţia de întreţinere stipulată în contract, intimata a fost în măsură a releva doar faptul că l-a îngrijit pe tatăl său când a fost internat în spital şi că a plătit şi plăteşte în continuare taxele şi impozitele.

În privinţa meselor zilnice, a curăţeniei şi îngrijirii de fiecare zi, intimata a pretins că a fost refuzată de apelanţi, în contextul în care aceştia nu au dorit să se mute cu ea, însă din cuprinsul contractului de întreţinere nr.910/27.04.2009, rezultă că intimata şi-a asumat întreţinerea zilnică a apelanţilor la domiciliul lor, indiferent care ar fi fost acela.

Împrejurarea reţinută de prima instanţă că reclamanţii apelanţi nu au nevoie de ajutor sau îngrijire specială deoarece sunt în putere şi realizează venituri suficiente pentru a se întreţine singuri este nerelevantă în analiza executării obligaţiei de întreţinere, căci la încheierea convenţiei atacate părţile nu au înţeles ca prestaţia întreţinerii să se realizez în funcţie de nevoile apelanţilor- întreţinuţi. Aşa cum rezultă din cuprinsul contractului, apelanţii i-au transferat intimatei proprietatea asupra bunurilor imobile situate în Sighetu Marmaţiei, , case cu terenul aferent în suprafaţă de 1622 mp şi 171 mp, … în schimbul sumei de 10.000 lei, a întreţinerii viagere şi a înmormântării lor, fără a condiţiona obligaţia de întreţinere viageră de starea de nevoie.

Citeste mai mult  Înlocuirea măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu. Nemotivarea contestaţiei până la termenul fixat pentru judecată

Este evident-în raport de preţul de 10.000 lei achitat de intimată – că scopul principal urmărit de apelanţi la data încheierii contractului a fost întreţinerea, respectiv asigurarea că fiica lor intimată le va asigura cele necesare traiului decent. Ideea de scop trebuie privită dincolo de terenul formării contractului, adică şi în faza de executare a obligaţiilor, pentru că numai astfel se înţelege în ce sens neexecutarea de către o parte a obligaţiilor sale lipseşte de cauză obligaţia corelativa a celeilalte părţi.

Intimata a susţinut că reclamanţii nu au dovedit, prin probaţiunea administrată, neexecutarea obligaţia de întreţinere, aspect reţinut şi de prima instanţă, însă deşi potrivit art. 249 Cod procedură civilă „cel ce face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească”, odată ce reclamanţii apelanţi au dovedit că sunt îndreptăţiţi să pretindă întreţinerea zilnică înfăţişând contractul de vânzare cumpărare şi întreţinere nr. 910/27.04.2009, sarcina probei s-a transferat la pârâta intimată, obligată a proba că şi-a îndeplinit corespunzător această obligaţie.

Citeste mai mult  Cuantumul pensiei de întreținere a minorului. Prezumția că părintele realizează venituri

Or, în speţă pârâta intimată nu făcut o asemenea dovadă, deşi în etapa procesuală a apelului avea posibilitatea de a propune probe, chiar dacă în primă instanţă a fost decăzută din acest drept.

În ceea ce priveşte a treia condiţie, tribunalul reţine că, potrivit sistemului instituit de dreptul civil, culpa debitorului pentru neîndeplinire obligaţiilor asumate este prezumată în toate cazurile, el fiind ţinut să dovedească, pentru a fi exonerat de răspundere, intervenţia unei cauze străine care nu-i poate fi imputată, potrivit art.1082-1083 Cod civil.
Intimata debitoare nu a dovedit nicio asemenea cauză exoneratoare de răspundere şi nici refuzul creditorilor apelanţi de a primi întreţinerea.” (Tribunalul Maramureș, Decizia civilă nr. 200A/2016, portal.just.ro)

Cuvinte cheie: >