În şedinţa din 30 martie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin Decizia nr.9 în dosarul nr.51/1/2020, a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Cluj şi, în consecinţă, a stabilit că:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 470, art. 478 alin. (2) şi a art. 479 alin. (2) din Codul de procedură civilă, prin raportare la art. 254 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, în noțiunea de probe noi ce pot fi propuse și încuviințate în faza apelului se includ atât probele propuse în faţa primei instanțe prin cererea de chemare în judecată sau întâmpinare, cât şi acelea care nu au fost propuse în fața primei instanțe sau au fost propuse tardiv, iar în privința lor prima instanță de fond a constatat decăderea.
Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
Sursa: comunicat ÎCCJ
Cuvinte cheie: admisibilitatea probelor > apel > cerere de chemare in judecata > intampinare > recurs in interesul legii
