RIL promovat. Calitatea procesuală pasivă a MAI în litigiile având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială

15 martie 2016 Drept Civil

Procurorul general interimar al României a sesizat ICCJ cu recurs în interesul legii privind ʺinterpretarea  şi aplicarea dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind  finanţele publice, ale art. 7 alin. (3) din OUG 30/2007 privind organizarea  şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne coroborate cu prevederile art. 4 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată  ale instituţiilor publice stabilite prin titluri executorii şi ale art. 222 din Codul civil, vizând calitatea procesuală pasivă a acestui minister în litigiile dintre angajaţi şi instituţiile/unităţile cu personalitate juridică aflate în subordinea sa având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială, raportat la calitatea sa de ordonator principal de crediteʺ.

I. Într‐o opinie jurisprudenţială  s‐a apreciat că  simpla calitate a Ministerului Afacerilor Interne de ordonator principal de credite nu atrage calitatea sa procesuală pasivă într‐un litigiu ce decurge din raportul de serviciu stabilit între un funcţionar public cu statut special  şi o unitate cu personalitate juridică subordonată acestei instituţii.

Calitatea procesuală  pasivă  presupune existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi cel obligat în raportul juridic dedus judecăţii. Or, în cazul în care reclamantul are calitatea de  funcţionar public în cadrul unităţii subordonate Ministerului Afacerilor Interne, calitate procesual pasivă  nu poate avea decât unitatea în cadrul căreia funcţionează, fiind lipsit de relevanţă că aceasta în calitate de ordonator secundar/terţiar de credite angajează cheltuieli în limita creditelor repartizate.

Citeste mai mult  Pactul de quota litis. Condiții

Atragerea în proces a instituţiei publice centrale în cadrul căreia este organizată şi funcţionează instituţia publică cu care este stabilit raportul de serviciu nu poate fi justificată nici de necesitatea stabilirii unei garanţii pentru aprobarea  şi repartizarea creditelor bugetare potrivit art. 21 din Legea nr. 500/2002, o astfel de garanţie fiind nu numai lipsită de suport legal, dar şi inutilă, în condiţiile în care potrivit art. 4 din Ordonanţa de Guvern nr. 22/2002, cu modificările  şi completările ulterioare, ordonatorii principali de credite bugetare au obligaţia să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condiţiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii şi ale instituţiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plăţii sumelorʹ, stabilite prin titluri executorii.

II. Într‐o altă opinie, s‐a reţinut că Ministerul Afacerilor Interne are calitate procesuală pasivă, întrucât unităţile subordonate instituţiei centrale nu pot acţiona decât în limita alocaţiilor bugetare aprobate.

Conform art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, Ministerul Afacerilor Interne, prin ministru, în calitate de ordonator principal de credite, repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetele instituţiilor
publice ierarhic inferioare. Ca atare, pentru asigurarea fondurilor necesare plăţii unor drepturi de natură  salarială, trebuie repartizate credite bugetare de către ordonatorul principal de credite.

Citeste mai mult  Procedura lămuririi înțelesului și întinderii dispozitivului

Prin urmare, s‐a reţinut că, pentru asigurarea plăţii drepturilor de natură  salarială, ordonatorul principal de credite trebuie să  aprobe creditele bugetare, iar unitatea subordonată, ordonator secundar/terţiar de credite
angajează cheltuieli.

Procurorul genral interimar apreciază primul punct de vedere ca fiind în acord cu litera  şi spiritul legii,pentru considerentele ce pot fi consultate AICI.

Cuvinte cheie: > >