Procurorul General al României a sesizat ÎCCJ cu recurs în interesul legii vizând interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare şi ale art. 435 din Codul de procedură civilă, vizând ipoteza admiterii cererii de suspendare a executării unui act administrativ cu caracter normativ şi a efectelor acestei soluţii faţă de părţile litigiului precum şi faţă de terţi.
Urmare verificării jurisprudenţei referitoare la efectele admiterii unei cereri de suspendare a executării unui act administrativ cu caracter normativ s-au evidenţiat două orientări, după cum urmează:
1. Astfel, unele instanţe au considerat că hotărârea de admitere a cererii de suspendare a executării actului administrativ cu caracter normativ are efecte inter partes, astfel că terţii care nu au fost părţi în cauza în care s-a pronunţat hotărârea în discuţie nu pot beneficia de efectele suspendării.
2. Alte instanţe au reţinut că, în considerarea faptului că, prin natura lor, actele administrative cu caracter normativ se adresează unui număr nedeterminat de subiecte de drept şi care, odată anulate printr-o hotărâre judecătorească definitivă, încetează a mai produce efecte juridice erga omnes, faţă de toate subiectele de drept, atunci şi admiterea cererii de suspendare a executării acelor acte normative produce efecte şi faţă de terţii neparticipanţi la proces.
Opinia procurorului general este în sensul că cea de-a doua orientare jurisprudenţială este în litera şi spiritul legii.
Cuvinte cheie: act administrativ > recurs in interesul legii > suspendare executare
