Colegiul de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție a promovat un recurs în interesul legii referitor la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 64 alin. (3) din Codul de procedură penală privind participarea judecătorului care a soluționat o cauză la soluționarea aceleiași cauze într-o cale extraordinară de atac (contestație în anulare, revizuire și recurs în casație), în etapa admisibilității în principiu.
Într-o primă opinie, s-a apreciat că judecătorul care a participat la judecarea unei cauze poate participa la judecarea aceleiași cauze într-o cale extraordinară de atac (contestație în anulare, revizuire și recurs în casație), în etapa admisibilității în principiu.
În argumentarea opiniei, s-a susținut că judecătorul care a participat la judecarea cauzei nu este incompatibil să examineze cauza în etapa admisibilității în principiu a căii extraordinare de atac promovate întrucât acesta nu este învestit să se pronunțe asupra legalității propriei hotărâri, ci va verifica doar întrunirea condițiilor legale de exercitare a căii de atac.
Într-o altă opinie, s-a statuat în sensul că judecătorul care a participat la judecarea unei cauze nu poate participa la judecarea aceleiași cauze într-o cale extraordinară de atac, în etapa admisibilității în principiu.
În argumentarea acestei opinii, s-a reținut că judecătorul care a luat parte la judecarea unei cauze și a pronunțat decizia ce face obiectul unei căi extraordinare de atac, nu poate lua parte la soluționarea admiterii în principiu întrucât judecătorul învestit cu soluționarea unei astfel de căi extraordinare de atac se află în situația de a-și evalua propria hotărâre, chiar și sub aspectul admisibilității în principiu, în art. 64 alin. (3) din Codul de procedură penală nefăcându-se vreo distincție cu privire la căile de atac, acestea putând fi căi de atac ordinare sau extraordinare.
Cuvinte cheie: contestatie in anulare > incompatibilitate > noul cod de procedura penala > recurs in casatie > recurs in interesul legii > revizuire