Procurorul general al României a sesizat ÎCCJ cu recurs în interesul legii vizând „interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1616 –1618 lit. c) rap. la art. 499, 514 alin. (1) și (3), 515, 525 alin. (1), 529 –531 din Codul civil și art. 729 alin. (3) și (7) din Codul de procedură civilă, referitor la posibilitatea compensării pe cale judiciară a obligațiilor de întreținere datorate de părinți copiilor, atunci când copiii au fost separați, iar fiecare dintre părinți prestează întreținere copilului (copiilor) care nu locuiește (locuiesc) împreună cu el.”
În practica judiciară nu există un punct de vedere unitar:
1. Într-o opinie majoritară, se consideră că este posibilă compensaţia judiciară a obligaţiilor de întreţinere stabilite în sarcina fiecăruia dintre părinţi, atunci când copiii au fost separaţi, iar fiecare părinte prestează întreţinere copilului (copiilor) care nu locuieşte (locuiesc) împreună cu el. S-a arătat că potrivit art. 531 alin. (1) din Codul civil, instanţa de tutelă va putea mări sau micşora obligaţia de întreţinere sau poate hotărî încetarea ei, după cum se schimbă mijloacele celui care dă întreţinerea sau nevoia celui care o primeşte. Obligaţia de întreţinere are caracter personal, fiind inseparabil legată de persoana celui îndreptăţit a o primi, cât şi de persoana celui obligat să o presteze. Astfel, creanţa de întreţinere este exceptată de la regula compensaţiei legale, însă compensaţia judiciară este posibilă, atunci când unii dintre copii sunt încredinţaţi unui părinte, iar alţii, celuilalt părinte.
Cum fiecare dintre părinţi locuieşte cu unul (unii) dintre minori şi asigură în natură întreţinerea acestuia (acestora), se poate dispune compensarea obligaţiilor de întreţinere datorate reciproc de părţi şi, eventual, sistarea obligaţiei de întreţinere stabilită în sarcina părintelui care datorează o pensie de întreţinere mai mică pentru copilul (copiii) încredinţaţi celuilalt părinte. Totodată s-a mai reținut că este necesară îndeplinirea condiției ca fiecare dintre părinți să contribuie în mod egal, atât proporțional cu mijloacele sale, cât mai ales cu nevoile concrete ale persoanei față de care se prestează întreținerea (conform art.529 din Codul civil), instanța fiind datoare să realizeze un echilibru astfel încât, respectându-se principiul egalității de drepturi, fiecare părinte să contribuie, în ansamblu, proporțional cu mijloacele sale, iar fiecare dintre copii să primească o întreținere proporțională cu nevoile sale.
2. Într-o altă orientare minoritară, s-a considerat că în această ipoteză nu este posibilă compensarea judiciară a obligaţiilor de întreţinere, întrucât, ambii părinţi datorează întreţinere copiilor lor, potrivit art. 516 din Codul civil.
S-a motivat şi în sensul că, potrivit art. 1618 lit. c) din Codul civil, compensaţia nu poate interveni atunci când are ca obiect un bun insesizabil, precum sunt creanţele privind dreptul de întreţinere, interdicţia fiind de natură a ocroti interesul superior al minorilor creditori ai întreţinerii. Aceste dispoziţii sunt imperative, fiind lipsită de relevanţă împrejurarea că ambele creanţe sunt certe, lichide şi exigibile şi faptul că au ca obiect o sumă de bani sau o anumită cantitate de bunuri fungibile de aceeaşi natură. În plus, s-a arătat că, potrivit art. 515 din Codul civil, nimeni nu poate renunţa pentru viitor la dreptul său de întreţinere. Prin urmare, părinţii minorilor, în calitate de reprezentanţi legali ai acestora, nu pot renunţa la dreptul de a primi plata pensiei de întreţinere. Această interdicţie legală este aplicabilă chiar şi în cazul în care fiecare minor ar locui la celălalt părinte, deoarece minorii trebuie să beneficieze de aceleaşi condiţii financiare.
Dacă unul dintre părinţi nu ar datora pensie de întreţinere pentru minorul care se află în grija celuilalt părinte, atunci s-ar ajunge în situaţia în care un minor ar avea condiţii de trai mai bune, deoarece se află în grija unui părinte care are venituri mai mari. Or, plata pensiei de întreţinere aduce egalitate în aceste situaţii.
Opinia procurorului general este în sensul că prima orientare jurisprudențială este în litera şi spiritul legii.
Cuvinte cheie: compensare > noul cod civil > obligatia de intretinere > pensie de intretinere > recurs in interesul legii
