Avocatul Poporului a sesizat ICCJ cu recurs în interesul legii privind interpretarea si aplicarea neunitara a dispozitiilor art. 2 alin. (4), art. 59 alin. (2) și art. 64 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, cu modificarile si completarile ulterioare, in sensul de a stabili dacă instanta de judecata poate lua act de acordul de mediere, prin care parțile s-au inteles cu privire la desfacerea casatoriei si la rezolvarea aspectelor accesorii divortului.
1. Potrivit unei orientari jurisprudentiale, unele instante au apreciat ca nu se poate lua act de acordul de mediere cu privire la divort, retinand ca divortul reprezinta o actiune personala, ce priveste statul persoanei, si care, potrivit, art. 2 alin. (4) din Legea nr. 192/2006, nu poate forma obiect de mediere. In acelasi sens, conform art. 64 alin. (1) lit. a) din actul normativ mentionat, pot fi rezolvate prin mediere neintelegerile dintre soti vizand continuarea casatoriei, iar nu si divortul. In plus, divortul nu face parte dintre cauzele in care se poate pronunta o hotarare de expedient in baza acordului de mediere, potrivit art. 64 alin. (1) din legea in discutie.
Instantele de judecata au apreciat sintagma ” intelegerea sotilor cu privire la desfacerea casatoriei ” din cuprinsul art. 64 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 se refera la intelegerea sotilor cu privire la modalitatea desfacerii acesteia si nicidecum la realizarea divortului prin intermediul acordului de mediere incheiat in fata mediatorului, dovada in acest sens, stand faptul ca, legiuitorul a prevazut ca, acordul de mediere nu poate fi depus decat la instanta de judecata competenta sa se pronunte asupra divortului. In plus, s-a constatat ca, divortul nu figureaza printre cazurile limitativ prevazute de legea medierii, in care acordurile de mediere pot imbraca forma unor unor hotarari de expedient.
2. Intr-o a doua orientare de jurisprudenta, instantele de judecata au tinut seama de acordul de mediere referitor la divort, dar sub conditia ca instanta sa pronunte desfacerea casatoriei prin acord, in urma verificarii consimtamantului liber exprimat al partilor in acest sens in fata instantei de judecata, in conditiile art. 931 (1) Cod procedura civila, transformand, practic, cererea de pronuntare a unei hotarari de expedient in baza acordului de mediere asupra divortului, intr-o cerere de divort prin acordul dat in fata instantei de judecata.
3. Intr-o alta orientare de jurisprudenta, instantele de judecata au avut o abordare diferita, apreciind ca se poate lua act de acordul de mediere asupra divortului, in baza art. 59 alin. (2) si art. 64 alin. (2) din Legea nr. 192/2006, sub conditia, acolo unde este cazul, ca intelegerea partilor sa respecte principiului interesului superior al minorului.
Avocatul Poporului considera ca prima opinie este in acord cu litera si spiritul legii, motivat de faptul ca, in lipsa unui temei legal expres, divortul intre soti este o actiune personala, care priveste statutul persoanei si o astfel de actiune nu poate face obiectul medierii.
Cuvinte cheie: acord de mediere > divort > interesul superior al copilului > noul cod civil > recurs in interesul legii
