RIL promovat vizând competența teritorială de soluționare a contestației la executare, în situația în care instanța de la domiciliul debitorului care formulează contestația la executare este o altă instanță decât cea care a încuviințat executarea silită

11 iunie 2021 Drept Civil

Colegiul de Conducere al ÎCCJ a promovat recurs în interesul legii vizând interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 714, art. 666, art. 712 și art 112 C.proc.civ.,

Problema de drept soluționată diferit, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 714, art. 666, art. 712 și art 112 C.proc.civ., de completurile din cadrul Secției I civile a ÎCCJ este aceea a stabilirii competenței teritoriale de soluționare a contestației la executare, în situația în care instanța de la domiciliul debitorului care formulează contestația la executare este o altă instanță decât cea care a încuviințat executarea silită la cererea creditorului.

Se pune problema dacă, după ce a fost încuviințată executarea silită de instanța de executare, competența acesteia poate fi reevaluată în funcție de sediul debitorului care a formulat contestația la executare, în situația în care sunt puse în executare titluri în care figurează mai mulți debitori obligați în solidar, având sedii diferite.

Așadar, situația premisă este aceea în care creditorul solicită încuviințarea executării silite la sediul unuia dintre debitori și, ulterior, se formulează contestație la executare de un alt debitor care are un sediu diferit față de cel luat în considerare de prima instanță sesizată, cu consecința că se va pune problema care este instanța de executare competentă să soluționeze contestația la executare, prin aplicarea coroborată a dispozițiilor art. 714 alin. (1) și art. 651 alin. (1) Cod procedură civilă, în acest context, punându-se, totodată, și problema dacă sunt incidente dispozițiile art. 112 Cod procedură civilă, având în vedere pluralitatea de debitori.

Citeste mai mult  Anularea raportului de evaluare a imobilului supus executarii silite

Dispozițiile din Codul de procedură civilă interpretate diferit:
Art. 651 – instanța de executare

Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.
Schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenței instanței de executare.
Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe

Art. 666

(6) Încheierea prin care instanța admite cererea de încuviințare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac, însă poate fi cenzurată în cadrul contestației la executare silită, introdusă în condițiile prevăzute de lege. Dispozițiile art. 712 alin. (3) rămân aplicabile.

Art. 712

(3) De asemenea, după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale,

Art. 714

Contestația se introduce la instanța de executare.

Art. 112

Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia; în cazul în care printre pârâți sunt și obligați accesoriu, cererea se introduce la instanța competentă pentru oricare dintre debitorii principali.

Într-o primă orientare jurisprudențială, s-a statuat că revine Judecătoriei Sectorului 5 București – instanța de la sediul debitorului – ca instanță de executare, competența de a soluționa cauzele ce au ca obiect contestație la executare, neavând relevanță că o altă instanță a încuviințat executarea silită. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 651 alineat (1) C.proc.civ., instanța de executarea este cea de la domiciliul debitorului, respectiv Judecătoria Sectorului 5 București, deoarece sediul debitorului Ministerul Justiției se află pe raza judecătoriei anterior menționate. Faptul că o altă instanță a încuviințat executarea silită la cererea creditorului, respectiv Judecătoria Alba-Iulia, nu fixează definitiv competența în favoarea acestei instanțe, mai ales că încheierea pronunțată în această materie nu are autoritate de lucru judecat.

Citeste mai mult  ICCJ a decis cu privire la instanța competentă funcțional să soluționeze litigiile dintre ANPC și bănci

Un alt argument reținut în considerentele hotărârilor judecătorești este acela că încuviințarea executării silite de o anumită instanță nu este de natură să atragă în mod automat competența și pentru soluționarea contestației la executare, atâta timp cât sediul debitorului se află în sectorul 5 al Municipiului București, neexistând niciun text de lege care să statueze că instanța care a pronunțat încheierea de încuviințare a executării silite este competentă să soluționeze toate cererile ulterioare în materie de executare silită, inclusiv contestațiile la executare.

Într-o a doua orientare jurisprudențială, s-a statuat că revine Judecătoriei Alba-Iulia – instanța care a încuviințat executarea silită – competența de a soluționa contestația la executare, cu respectarea dispozițiilor art. 714 C.proc.civ.

S-a reținut în argumentarea acestei soluții că principiul unicității instanței de executare presupune că odată ce o anumită instanță a încuviințat executarea silită, trebuie să se țină seama de împrejurarea că instanța de executare a fost deja determinată prin efectul pronunțării încheierii de încuviințare a executării silite ca efect al caracterului imperativ al normei înscrise în art. 714 alin. (1) Cod procedură civilă.

Citeste mai mult  Data de la care începe să curgă prescripția dreptului de a obține executarea silită a hotărârilor judecătorești

Un alt argument reținut în considerentele hotărârilor judecătorești este acela că dacă s-ar proceda la stabilirea competenței de soluționare în favoarea unei alte instanțe decât cea care a încuviințat executarea silită, s-ar ajunge la încălcarea principiului unicității instanței de executare, principiu ce rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 651 alin. (3) Cod procedură civilă. Mai mult, a fost invocat și argumentul că în situația în care există mai mulți debitori cu sedii diferite și fiecare dintre aceștia ar formula contestație la executare la sediul său, atunci nu ar mai putea exista o singură instanță de executare.

Cuvinte cheie: > > >