RIL promovat vizând interpretarea art. 493 alin. (1) lit. a) CPP

20 februarie 2020 Drept Civil Drept Penal

Procurorul general al României a sesizat ÎCCJ cu recurs în interesul legii cu privire la următoarea problemă de drept: „Interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală în privinţa procedurii de insolvenţă a persoanelor juridice prevăzută de Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.”
.
I. Într-o primă orientare jurisprudenţială, s-a considerat că măsura preventivă prevăzută de art. 493 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală constând în interdicţia iniţierii ori, după caz, a suspendării procedurii de dizolvare sau lichidare a persoanei juridice vizează doar dizolvarea sau lichidarea voluntară, nu şi procedura insolvenţei unei persoane juridice. Această procedură nu poate fi suspendată ca afect al luării, faţă de persoana juridică debitoare, a măsurii preventive prev. de art.493 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală şi nici pe un alt temei juridic, cum ar fi art. 413 din Codul de procedură civilă, motivat de faptul că ar exista un proces penal împotriva debitoarei.

Scopul măsurii preventive luată în procesul penal este acela de a împiedica sustragerea de la răspunderea penală, astfel încât, dacă persoana juridică încearcă să se sustragă voluntar de la răspunderea penală, trebuie să poată fi luate măsuri preventive specifice. Însă, dacă iniţiativa nu aparţine acesteia, de principiu, trebuie să permită desfăşurarea în continuare a procedurilor, aşa cum prevede legea specială.

Or, insolvenţa este o procedură judiciară, desfăşurată sub controlul de legalitate al judecătorului sindic. Această procedură, odată deschisă, ar trebui să aibă un flux continuu şi neîntrerupt, de acte juridice, operaţiuni şi procese, cu un parcurs,de regulă, ireversibil şi, indiferent de calea aleasă (reorganizare sau faliment), ea trebuie derulată cu celeritate, în scopul acoperirii creanţelor.

Citeste mai mult  Tardivitatea contestației la executare. Neregularitate privind procedura de comunicare a somației de executare imputabilă contestatorului

Forțarea menţinerii în fiinţă a unei societăţi, în condiţiile în care aceasta nu mai generează profit şi devine chiar producătoare de prejudicii, ori imposibilitatea valorificării unor bunuri care îşi diminuează valoarea şi care devin greu de vândut, poate reprezenta o ingerinţă în dreptul de proprietate al terţilor creditori ale căror creanţe constituie un bun în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Aşadar, aplicarea acestei măsuri preventive este incompatibilă cu specificul procedurii insolvenţei şi, această procedură, odată deschisă, nu există posibilitatea suspendării sale, în condiţiile în care Legea nr. 85/2014 nu reglementează suspendarea sau perimarea, ci numai închiderea procedurii insolvenţei, în condiţiile art. 174 –178, măsura suspendării fiind incompatibilă cu procedura insolvenţei

II. Într-o altă opinie, majoritară în practica instanţelor, s-a apreciat că aplicarea măsurii preventive luată în procesul penal faţă de persoana juridică produce efecte în privinţa procedurii insolvenţei acesteia în condiţiile Legii nr. 85/2014, fiind compatibilă cu această procedură, astfel încât, după caz, împiedică deschiderea procedurii insolvenţei sau continuarea acesteia.

În motivarea acestei orientări de jurisprudenţă, s-a reţinut că măsura preventivă prevăzută de art. 493 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală are scopul de a asigura faptul că, până la finalizarea procesului penal, persoana juridică, ce are şi calitatea de inculpată, să nu îşi înceteze existenţa prin dizolvare sau lichidare. Interpretarea potrivit căreia suspendarea procedurii de dizolvare şi lichidare nu poate fi aplicată societăţilor aflate în procedura insolvenţei nu ţine cont de faptul că prevederile procesual penale mai sus amintite nu disting între procedura insolvenţei, prevăzută de Legea nr.85/2014 şi procedura dizolvării şi lichidării voluntare, prevăzută de Legea nr. 31/1990. A exclude această măsură preventivă de la aplicare în situaţia în care persoana juridică este supusăprocedurii insolvenţei, ar echivala cu o adăugare la lege.

Citeste mai mult  Revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 11 CPC. Decizie a CCR dată în cadrul controlului aprioric

În acest sens, s-a făcut trimitere şi la decizia nr. 139/2016 a Curţii Constituţionale în care s-a arătat că legiuitorul nu a făcut nicio distincţie între dizolvarea şi lichidarea de drept comun şi dizolvarea şi lichidarea în procedura insolvenţei. În condiţiile în care, prin derularea procedurii instituite de Legea nr. 85/2014, se poate ajunge la desfiinţarea persoanei juridice care are calitatea de inculpate într-o cauză penală, interpretarea termenilor prevăzuţi de art. 493 alin. (1) lit. a)din Codul de procedură penală, „suspendarea procedurilor de dizolvare sau lichidare a persoanei juridice”, nu se poate realiza decât în sensul că sunt vizate toate procedurile jurisdicţionale prin care finalitatea urmărită este aceea anterior menţionată.

III. O a treia opinie nuanţată este în sensul că măsura preventivă dispusă în procesul penal nu împiedică de plano deschiderea sau derularea procedurii de insolvenţă, ci doar acele măsuri luate în cadrul acestei proceduri care au ca efect dizolvarea debitoarei sau lichidarea averii acesteia.

Citeste mai mult  Expropriere. Caracterul just al despagubirii

În această opinie s-a pornit de la specificul procedurii de insolvenţă care nu este o cerere/acţiune judiciară, ci un ansamblu de cereri, acte şi operaţiuni, colectivă (concursuală), unitară, generală, îndreptată împotriva debitorului care se află în insolvenţă, având ca scop acoperirea pasivului acestuia, fie prin reorganizarea activităţii sale sau lichidarea unor bunuri din averea lui până la stingerea pasivului, fie prin faliment.

Deschiderea procedurii insolvenţei nu conduce automat la dizolvare sau lichidare decât în situaţia în care există o procedură de faliment.Insolvenţa reprezintă o procedură judiciară, având ca scop, printre altele, şi redresarea persoanei juridice, în vederea continuării activităţii.

Or, prin luarea măsurii preventive prevăzută de art. 493 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală sunt interzise doar închiderea procedurii de insolvenţă prin dizolvarea persoanei juridice şi radierea acesteia, precum şi măsurile de lichidare a averii sale

În procedura insolvenţei, practicianul în insolvenţă are numeroase atribuţii, precum: identificarea şi inventarierea bunurilor, evaluarea acestora, conservarea patrimoniului debitoarei, promovarea unor acţiuni în vederea recuperării creanţelor debitoarei faţă de terţi, analizarea cererilor de înscriere la masa credală, întocmirea actelor de procedură specifice insolvenţei, precum raportul cauzal, tabelul preliminar, tabelul definitiv, introducerea unor acţiuni pentru anularea actelor sau operaţiunilor frauduloase ale debitorului, în scopul readucerii bunurilor în patrimoniul acestuia, încasarea creanţelor, atribuţii care nu împiedică buna desfăşurare a procesului penal, ci vin să asigure conservarea ori reîntregirea patrimoniului debitorului. Or, dacă s-ar suspenda procedura insolvenţei, în ansamblul său, nu ar mai fi posibile aceste măsuri.

Cuvinte cheie: > > > > >