RIL promovat vizând organul de urmărire penală competent să instrumenteze infracțiunea de abuz în serviciu

15 septembrie 2021 Drept Penal

Ministerul Public a sesizat ÎCCJ cu recurs în interesul legii vizând următoarea problemă de drept: „Organul de urmărire penală competent să instrumenteze infracțiunea de abuz în serviciu, în situația în care funcționarul pubic a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 din Codul penal, în condițiile în care niciuna dintre persoanele cercetate nu are vreuna dintre calitățile prevăzute de art. 13 alin. 1 lit. b din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 43/2002, paguba produsă nu depășește pragul de 200.000 de euro prevăzut de art. 13 alin. 1 lit. a din actul normativ menționat anterior, iar valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii este mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 de euro”.

Examenul jurisprudenței actuale existente în materie evidențiază două orientări, relevând caracterul neunitară al acesteia.

I. Într-o primă orientare s-a considerat că, aceste cauze trebue soluționate de parchetele ordinare a căror competență după materie sau după calitatea persoanei este stabilită de dispozițiile Codului de procedură penală.

În ceea ce privește înțelesul expresiei „obiectul infracțiunii de corupție” din art. 13 alin. 1 lit. a din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 43/2002, s- a arătat că acesta vizează doar infracțiunile de corupție reglementate în Capitolul III Secțiunea a 2-a (intitulată „Infracțiuni de corupție”) din Legea nr. 78/2000, respectiv infracțiunile de luare de mită, dare de mită, trafic de influență și cumpărare de influență, fără a se explica înțelesul concret al acestei expresii.

Citeste mai mult  Verificarea măsurii preventive în camera preliminară. Nelegalitatea încheierii pronunțate

Noțiunea de „pagubă” din același articol, a fost considerată unanim de instanțele de judecată ca fiind prejudiciul cauzat părții civile și reprezintă urmarea imediată a infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 din Codul penal, ce intră și în conținutul constitutiv al infracțiunii reglementate de art. 13 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 din Codul penal, în situația în care funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit. Acesta ar atrage competența specială a Direcției Naționale Anticorupție în baza art. 13 alin. 1 lit. a din Legea nr. 78/2000 doar în cazul tezei I, nu și a II-a, respectiv când paguba este mai mare decât echivalentul în lei a 200.000 de euro.

Referitor la infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 din Codul penal, instanțele au reținut că aceasta este reglementată în Legea nr. 78/2000 la Capitolul III Secțiunea a 3-a de vizează infracțiunile asimilate infracțiunilor de corupție. Întrucât este o infracțiune asimilată celor de corupție și nu una de corupție propriu-zisă, competența de efectuare a urmăririi penale nu poate fi analizată după criteriul „obiectul infracțiunii de corupție” din art. 13 alin. 1 lit. a teza a II-a din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 43/2002. În plus, aceasta este o infracțiune de rezultat, iar pentru stabilirea competenței Direcției Naționale Anticorupție se va avea în vedere doar criteriul pagubei materiale din art. 13 alin. 1 lit. a teza I din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 43/2002.

Citeste mai mult  Parchetul General: Curtea Constituțională nu a dezincriminat infracțiunea de abuz în serviciu

II. În cea de-a doua orientare jurisprudențială, s-a considerat că, din punct de vedere al competenței aceste cauze trebuie soluționate de Direcția Națională Anticorupție.

În ceea ce privește înțelesul expresiei „obiectul infracțiunii de corupție” din art. 13 alin. 1 lit. A din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 43/2002, s-a arătat de unele instanțe că, suma de bani sau foloasele pretinse / promise /acceptate / oferite / date / primite de la infracțiunile de luare / dare de mită, trafic de influență și cumpărare de influență, reprezintă și folosul necuvenit obținut pentru sine ori pentru altul de către funcționarul public din infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 din Codul penal.

Instanțele au reținut că dispozițiile art. 13 alin. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 43/2002, care stabilește infracțiunile de competență Direcției Naționale Anticorupție, au în vedere toate infracțiunile din Legea nr. 78/2000, fără a face distincție între infracțiunile de corupție și cele asimilate infracțiunilor de corupție, astfel încât nu se poate susține că teza a II-a a acestui text de lege se aplică exclusiv infracțiunilor de corupție, limitativ prevăzute în Secțiunea a 2-a din Legea nr. 78/2000. Instanțele au apreciat că normele ce reglementează competența sunt de strictă interpretare și, atâta timp cât legea nu distinge, nici interpretul nu poate distinge.

Citeste mai mult  Prelungirea măsurii arestării preventive. Neagravarea situaţiei în propria cale de atac

Prin „valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție”, în sensul dispozițiilor art. 14 alin. 1 lit. a teza a II-a din Ordonanța de Urgența a Guvernului nr. 43/2002, s-ar avea în vedere tocmai foloasele, avantajele dobândite prin comiterea infracțiunii de corupție (în sensul generic reținut mai sus), respectiv bani, bunuri, valori, orice avantaje patrimoniale necuvenite, a căror valoare este mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 euro.

Astfel, instanțele au apreciat că, dacă „folosul necuvenit” obținut de funcționarul public pentru sine sau pentru altul (care este a doua urmare imediată a infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 din Codul penal) este mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 de euro, competența de a efectua urmărirea penală revine Direcției Naționale Anticorupție.

Noțiunea de „pagubă” din același articol a fost considerată unanim de instanțele de judecată ca fiind prejudiciul cauzat părții civile. Aceasta ar atrage competența specială a Direcției Naționale Anticorupție doar în baza art. 13 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 78/2000, când este mai mare decât echivalentul în lei a 200.000 de euro.

Termenul de soluționare a recursului în interesul legii promovat este: 15.11.2021

Cuvinte cheie: > >