Colegiul de Conducere al Curții de Apel Alba-Iulia a sesizat ÎCCJ cu recurs în interesul legii în ceea ce privește următoarea problemă de drept: în ipoteza în care partea nu a demarat sau nu a finalizat obținerea autorizației necesare în termenul de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției, iar autoritatea nu a obținut o hotărâre de demolare a construcției, prevederile art. 28 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții trebuie interpretate în sensul că termenul de intrare în legalitate este unul imperativ sau de recomandare?
1. Într-o opinie jurisprudențială, s-a considerat că termenul de intrare în legalitate stabilit în procesul verbal de constatare a contravenției nu este un termen imperativ pentru contravenient, ci un termen de recomandare, ceea ce înseamnă că partea se poate adresa autorității pentru intrarea în legalitate până la data sesizării instanței în condițiile art. 32 alin. 1 din Legea nr. 50/1991.
Argumente în susținerea acestei opinii:
Autoritatea este ținută să elibereze autorizația pentru intrarea în legalitate, dacă sunt îndeplinite toate cerințele tehnice și de urbanism ale construcției edificate fără autorizație, iar refuzul de a elibera actele necesare intrării în legalitate, pentru singurul motiv că termenul prevăzut în cadrul măsurii complementare din procesul verbal a fost depășit, nu este justificat.
Atât măsura desființării lucrărilor, cât și măsura încadrării lor în prevederile autorizației de construire, reprezintă modalități de intrare prin conformarea situașiei de fapt la prescripțiile normelor juridice. Intrarea în legalitate este posibilă și prin consfințirea, post factum, de către autoritate a situației de fapt, prin emiterea autorizației de construire care confirmă compatibilitatea situației de fapt cu normele juridice obligatorii.
S-a nau reținut că termenul ar putea fi apreciat ca fiind un termen de recomandare – atâta timp cât au fost îndeplinite de contravenient toate demersurile rezonabile pentru obținerea autorizației în termenul acordat, iar contravenientului nu îi poate fi imputată nicio culpă, măsura desființării construcției nu poate fi aplicată chiar dacă autorizația nu a fost obținută în termen și nici eliberarea autorizației pentru intrarea în legalitate nu trebuie refuzată chiar dacă documentația neceară a fost depusă peste termen. Astfel, modalirarea de intrare în legalitate nu depinde doar de conduita contravenientului, ci și de autoritățile locale, acestea din urmă având atribuția de a emite autorizația de construire poate fi întârziat de conduita autorităților, se poate concluziona că termenul prev. de art. 28 din Legea nr. 50/1991 are caracter de recomandare.
Atâta timp cât pentru ”intrarea în legalitate” prevăzută în procesul verbal de contravenție, legiuitorul nu a prevăzut obligația de a stabili un termen, motivul formal al respinderii de către autoritate a documentației reclamantului, bazat pe depășirea termenului prevăzut în procesul verbal de contravenție este unul nelegal.
Decizia menținerii construcțiilor realizate fără autorizație de construire, conepută de către legiuitor ca o favoare, nu a fost prevăzută sub sancțiunea vreunui termen care să fie stabilit în procesul verbal de constatare a contravenției, câtă vreme termenul este indicat doar la art. 28 alin. 1, nu și în alin. 2 a art. 28 din Legea 50/1991.
2. Într-o altă opinie jurisprudențială, s-a apreciat că termenul de intrare în legalitate stabilit în procesul verbal de constatare a contravenției este un termen imperativ, având unic scop intrarea în legalitate a construcției edificate fără autorizație.
Argumente în susținerea acestei opinii:
În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 50/1991, termenul stabilit în procesul verbal de constatare a contravenției acorrdat în vederea intrării în legalitate are ca finalitate asigurarea disciplinei în construcții. În consecință, acest termen este obligatoriu, atât pentru parte, cât și pentru autoritate, iar nerespectarea acestuia atrage o sancțiune specifică, respectiv desființarea construcției.
Procesul verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate și de temeinicie, devine titlu executoriu la expirarea termenului de atac sau la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de respingere a plângerii.
Așa fiind, are caracter obligatoriu termen de intrare în legalitate stabilit în cadrul procesului verbal de contravenție, iar refuzul autorității locale de emitere a certificatului de urbanism pentru intrarea în legalitate după împlinirea termenului prevăzut în procesul verbal de contravenție este justificat.
Cuvinte cheie: autorizatie de constructie > Legea nr. 50/1991 > recurs in interesul legii
