Potrivit art. 22 Cod procedură civilă, judecătorul are dreptul şi chiar obligaţia de a da sau restabili calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire, ceea ce se traduce, între altele, prin aceea că, invocarea greşită a unui text de lege de către parte, dă dreptul judecătorului de a stabili şi aplica textul legal corect situaţiei de fapt fundamentate juridic de către parte. Prin urmare, ca regulă, denumirea unor acte sau fapte deduse judecăţii şi textul legal invocat nu sunt chestiuni de natură să ţină judecătorul la pronunţarea soluţiei, acesta fiind îndreptăţit să le califice corect din punct de vedere juridic. Întotdeauna, însă, dacă va proceda conform celor de mai sus, judecătorul este obligat să pună în discuţia părţilor calificarea juridică exactă, şi aceasta pentru că, în temeiul rolului judecătorului în aflarea adevărului, nu se poate deroga de la principiul disponibilităţii părţilor în procesul civil şi nici de la cel al dreptului la apărare, aşa cum sunt acestea reglementate prin dispoziţiile art. 9 şi respectiv 13 Cod procedură civilă. (Curtea de Apel Galați, Decizia civilă nr. 143/A/2014, portal.just.ro)
Cuvinte cheie: calificare juridica > noul cod de procedura civila > rolul judecatorului in aflarea adevarului
