Ruperea logodnei. Condițiile restituirii darurilor

14 martie 2016 Drept Civil Jurisprudenta

”Potrivit art. 266 (1) din Noul Cod civil „Logodna este promisiunea reciprocă de a încheia căsătoria”Logodna nu reprezintă altceva decât o promisiune reciprocă de căsătorie”

Logodna este o instituție de drept civil cuprinsă și tratată în noua configurare juridică a reglementărilor privind „viața familială” și constă într-un legământ solemn a două persoane de sex diferit de a se căsători. Actul logodnei presupune, așadar, o legătură între cele două persoane pentru realizarea unui scop comun, respectiv acela de a încheia căsătoria.

Logodna este consensuală, în sensul că încheierea sa nu este supusă niciunei formalități, motiv pentru care ea poate fi dovedită cu orice mijloc de probă.

În speță, apelantul reclamant a făcut dovada că între el și intimata pârâtă IA au existat promisiuni reciproce de a încheia căsătoria, în acest sens fiind mesajele trimise reciproc prin poșta electronică, în care ambele părți se adresau cu apelativul de „viitor soț” .

De asemenea, din conținutul mesajelor electronice trimise reciproc de cei doi rezultă că aceștia planificaseră să se căsătorească și să aibă o viață împreună, apelantul reclamant aducându-i la cunoștință pârâtei I.A, la data de 28 octombrie 2011 că pe data de 22 decembrie, când urma să se întâlnească cu aceasta, îi va pune pe deget inelul de logodnă cumpărat.

Față de acestea, Curtea apreciază că în cauză s-a făcut dovada promisiunii reciproce a apelantului reclamant și a intimatei pârâte IA de a se căsători.

Logodna constituie, în viziunea Noului Cod Civil, o relație cu caracter social, moral și cultural cu posibile consecințe juridice în plan patrimonial în cazul ruperii unilaterale și abuzive.

Sub acest aspect, Curtea reține că în cazul ruperii logodnei pot deveni incidente dispozițiile art. 268 din Noul Cod Civil, potrivit cărora „(1) În cazul ruperii logodnei, sunt supuse restituirii darurile pe care logodnicii le-au primit în considerarea logodnei sau, pe durata acesteia, în vederea căsătoriei, cu excepția darurilor obișnuite.(2) Darurile se restituie în natură sau, dacă aceasta nu mai este cu putință, în măsura îmbogățirii.(3) Obligația de restituire nu există dacă logodna a încetat prin moartea unuia dintre logodnici”, ori dispozițiile art. 269 din Noul Cod Civil, potrivit cărora „(1) Partea care rupe logodna în mod abuziv poate fi obligată la despăgubiri pentru cheltuielile făcute sau contractate în vederea căsătoriei, în măsura în care au fost potrivite cu împrejurările, precum și pentru orice alte prejudicii cauzate.(2) Partea care, în mod culpabil, l-a determinat pe celălalt să rupă logodna poate fi obligată la despăgubiri în condițiile alin. (1)”.

Citeste mai mult  Încuviințare executare silită. Lipsa dovezii calității de creditor a cesionarului

În cazul prevăzut de art. 268 Noul Cod Civil, logodna încetează prin voința ambilor sau doar a unuia dintre logodnici, situație în care darurile primite de aceștia fie cu ocazia celebrării logodnei, fie în timpul logodnei, în considerarea acestei uniuni și în vederea căsătoriei sunt supuse restituirii logodnicului care le-a oferit.

Dispozițiile art. 269 Noul Cod civil nu devin incidente atunci când ruperea logodnei intervine prin voința ambilor logodnici sau doar a unuia dintre ei, ci atunci când logodna este ruptă în mod abuziv. În ceea ce privește caracterul abuziv, acesta trebuie să fie o înfrângere totală a bunei credințe. Având în vedere că buna credință se prezumă, titularul acțiunii în despăgubiri solicitate în temeiul art. 269 Noul Cod Civil trebuie să probeze caracterul abuziv al ruperii logodnei.

În doctrină se consideră că în aprecierea caracterului abuziv trebuie să se țină seama de caracterul intențional, de elementul temporal (durata în timp a logodnei) și elementul material (motivele concrete care au justificat ruperea logodnei. Spre exemplu, o logodnă ruptă la scurt timp după încheierea ei poate fi apreciată ca abuzivă, o astfel de atitudine punând în discuție seriozitatea pe care cel pune capăt logodnei o manifestă la încheierea acesteia. De asemenea, poate fi considerată ca abuzivă ruperea logodnei cu puțin înainte de data stabilită pentru celebrarea căsătoriei, după o conviețuire faptică a logodnicilor o perioadă îndelungată de timp, după ce au fost distribuite invitațiile de nuntă, după ce s-au efectuat cheltuielile necesare pregătirii nunții, după ce au fost depuse actele la oficiul stării civile.

Citeste mai mult  Analiza deciziilor pronunţate în recursurile în interesul legii în materie penală şi procesual penală cu privire la efectele acestora în contextul noilor reglementări

În speță, nu se regăsește niciuna dintre aceste situații, motiv pentru care în mod corect a reținut instanța de fond că apelantul reclamant nu a dovedit caracterul abuziv al ruperii logodnei de către intimata pârâtă IA. Faptul că aceasta s-a distanțat de reclamant, nu poate constitui o atitudine abuzivă, care să antreneze obligația acesteia de plată de despăgubiri pentru ruperea logodnei.

Mai mult, în cuprinsul corespondenței electronice purtată cu apelantul reclamant, intimata pârâtă IA îi reproșează infidelitatea acestuia. Or, infidelitatea unuia dintre logodnici, ca și cauză de rupere a logodnei, nu poate fi apreciată ca având un caracter abuziv.

De asemenea, din corespondența electronică purtată de reclamant și intimata pârâtă rezultă că aceasta din urmă a fost deranjată de faptul că reclamantul ar fi afirmat despre ea că este prostituată. Or, răcirea relației în acest context nu poate fi considerată abuzivă.

Prin urmare, Curtea apreciază că sumele primite de intimata pârâtă IA nu pot constitui obiect al restituirii către apelantul reclamant decât în temeiul art. 268 din Noul Cod Civil.

Având în vedere că în baza acestor dispoziții se restituie exclusiv darurile primite în timpul logodnei și în considerarea acestei uniuni, Curtea apreciază că intimata pârâtă IA nu poate fi obligată decât la restituirea sumelor primite din partea apelantului reclamant după data la care a intervenit logodna, care în cauză, în raport de probele administrate în cauză, s-a realizat la data de 26 octombrie 2011, când apelantul reclamant a cumpărat inelul de logodnă, în valoare de 8282 USD.

De asemenea, din mesajele trimise reciproc de către cele două părți prin intermediul poștei electronice, rezultă că doar după această dată intimata pârâtă IA s-a adresat apelantului pârât cu apelativul „soț”.

Citeste mai mult  Acţiune în anularea unui incident de plată. Calitatea procesuală pasivă a Centralei Incidentelor de Plăţi

Prin urmare, Curtea apreciază că sumele de bani primite de intimata pârâtă IA după această dată se impune a fi restituite apelantului reclamant în temeiul art. 268 Noul Cod Civil.

Din înscrisurile depuse la dosar (ordinele de transfer bancar), rezultă că suma totală primită de intimata pârâtă, atât în contul personal cât și în contul surorii sale, intimata pârâtă IS, se ridică la valoarea de 181.713 USD la care se adaugă și valoarea inelului de logodnă de 8282 USD.

Pentru aceste sume nu poate fi antrenată răspunderea civilă a intimatei pârâte IS, chiar dacă parte dintre ele au fost virate în contul acesteia, întrucât virarea lor s-a realizat în considerarea logodnei reclamatului cu pârâta IA și a relațiilor de rudenie dintre cele două pârâte.

Nu vor fi supuse restituirii sumele virate anterior datei când a intervenit logodna și nici valoarea autoturismului Mercedes, care, de asemenea, a fost cumpărat anterior încheierii logodnei, acesta reprezentând un dar manual, care nu este supus restituirii în baza dispozițiilor art. 268 Noul Cod Civil.

În ceea ce privește imobilul din Londra, Curtea constată, din extrasul de carte funciară depus la dosar, că în registrul de sarcini este menționată în calitate de proprietar Bank of Scotland. În raport de aceste mențiuni, Curtea reține că apelantul reclamant nu face dovada că suma de bani plătită de intimata pârâtă IA ca preț pentru acest imobil a fost trimisă de el, din extrasul de carte funciară putându-se desprinde ideea că imobilul a fost achiziționat prin credit bancar contractat de intimată cu banca menționată în registrul de sarcini.

În aceste condiții, Curtea apreciază că nu poate fi supusă restituirii, în condițiile art. 268 Noul Cod Civil suma plătită de intimata IA pentru achiziționarea acestui imobil. (Curtea de Apel București – Secția a IV -a Civilă, Decizia Civilă nr. 272 A/18.06.2014, www.rolii.ro)

Cuvinte cheie: >