Încălcarea dispoziţiilor art. 110 alin. (5) C. proc. pen., referitoare la înregistrarea cu mijloace tehnice audio sau audiovideo a audierii suspectului ori a inculpatului în cursul urmăririi penale, se sancţionează cu nulitatea relativă, în condiţiile art. 282 C. proc. pen., iar nu cu nulitatea absolută.
”În cauza dedusă judecăţii, se observă că inculpaţii au invocat, în esenţă, nelegalitatea audierii de către organele de urmărire penală, respectiv că audierea nu a fost înregistrată prin mijloace tehnice. Judecătorul de cameră preliminară reţine că, în această materie, dispoziţiile legale prevăd două condiţii pentru constatarea legalităţii audierii: semnătura (art. 110 alin. 2 C. proc. pen.) şi înregistrarea (art. 110 alin. 5 C. proc. pen.). În ceea ce priveşte semnătura, se observă că declaraţiile suspecţilor B. şi A. din data de 25 februarie 2016, de altfel, singurele declaraţii date după admiterea plângerii formulate de persona vătămată şi desfiinţarea ordonanţei de clasare, au fost semnate atât de aceştia, cât şi de apărătorul ales, avocat C.
Referitor la lipsa înregistrării, Curtea Constituţională a statuat în considerentele Deciziei nr. 749 din 13 decembrie 2016 (publicată în M. Of. nr. 189 din 16 martie 2017) că „dispoziţiile art. 110 alin. (5) C. proc. pen. aduc un element de noutate în legislaţia procesual penală, impunând organelor de urmărire penală obligaţia înregistrării cu mijloace tehnice audio sau audiovideo a audierii suspectului sau inculpatului. De la această regulă, legiuitorul a instituit o excepţie, şi anume, nu se va proceda la înregistrarea cu mijloace tehnice audio sau audiovideo a audierii suspectului sau inculpatului, atunci când aceasta nu este posibilă. Curtea apreciază că excepţia mai sus arătată va opera, exclusiv, în situaţiile obiective ce împiedică organul de urmărire penală să asigure înregistrarea audierii, (…), când organul de urmărire penală nu a fost dotat cu mijloace tehnice audio sau audiovideo.”
Pe de altă parte, trebuie precizat că verificarea legalităţii se face prin prisma dispoziţiilor referitoare la nulităţi. Situaţia anterior descrisă nu poate fi încadrată în niciunul dintre cazurile de nulitate absolută prevăzute în art. 281 C. proc. pen. şi, ca atare, aceasta trebuie evaluată din perspectiva condiţiilor de incidenţă a nulităţii relative. Conform art. 282 C. proc. pen., încălcarea oricăror dispoziţii legale în afara celor prevăzute în art. 281 C. proc. pen. determină nulitatea actului atunci când prin nerespectarea cerinţei legale s-a produs o vătămare a drepturilor părţilor, care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea actului. Deopotrivă, este necesar să existe un interes procesual propriu în respectarea dispoziţiei legale încălcate şi nulitatea să fie invocată în termenul prevăzut de lege. În cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ toate aceste condiţii pentru a opera nulitatea relativă, întrucât vătămarea poate fi înlăturată prin administrarea probei de către instanţa de judecată, în faza cercetării judecătoreşti. În plus, în evaluarea vătămării, judecătorul de cameră preliminară are în vedere şi faptul că B. şi A. au fost audiaţi la data de 25 februarie 2016, când aveau calitatea de suspecţi, nefiind pusă în mişcare acţiunea penală împotriva acestora, iar ulterior nu au mai dorit să dea declaraţii, aşa cum rezultă din menţiunile sub semnătură olografă de pe procesele-verbale din 13 februarie 2017, prin care li s-a adus la cunoştinţă faptul că s-a pus în mişcare acţiunea penală împotriva lor. (…) De asemenea, se observă că inculpaţii nu au formulat plângeri referitoare la modalitatea de luare a declaraţiilor, deşi au fost asistaţi de un apărător ales la momentul la care au fost audiaţi.” (I.C.C.J., Secţia penală, judecător de cameră preliminară, încheierea nr. 254 din 23 martie 2018, www.scj.ro)
Cuvinte cheie: inregistrare audio > noul cod de procedura penala > nulitate absoluta > nulitate relativa
