Schimbarea poziției vehiculului implicat într-un accident rutier. Consecințe

25 februarie 2022 Drept Penal

Curtea de Apel București a sesizat ÎCCJ în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea urmatoarei chestiuni de drept:

Dacă în interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 338 alin. (2) C.pen., fapta oricărei persoane de a modifica starea locului are în vedere şi schimbarea poziţiei vehiculului implicat într-un accident de circulaţie, sintagmă prevăzută distinct de art. 77 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002?

În cuprinsul sesizării se arată că există doua opinii cu privire la acestă chestiune de drept.

Într-o primă opinie, se apreciază că fapta oricărei persoane de a modifica starea locului are în vedere și schimbarea poziție vehiculului implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau a mai multor persoane întrucât menținerea poziției vehiculelor implicate în accident reprezintă premisa esențială a unei corecte reconfigurării a modalității de producere a accidentului de circulație, fiind esențială pentru stabilirea dinamicii producerii accidentului de circulație.

Chiar dacă prevederile art. 77 alin. (3) din OUG nr. 195/2002 precizează în mod distinct ipoteza schimbării poziției vehiculului, se apreciază că schimbarea stării locului include și această ipoteză întrucât locul faptei ulterior accidentului este determinat atât de suprafață, cât și de obiectele purtătoare de probe, fiind astfel inclus vehiculul implicat în accidentul rutier.

Sub acest aspect, în literatura de specialitate se apreciază că, în cazul infracțiunii prevăzute de art. 338 alin. (2) C.pen., elementul material constă în modificarea stării locului sau ștergerea urmelor accidentului de circulație, fiind avute în vedere exemplificativ: schimbarea poziției vehiculului, ștergerea urmelor de frânare, înlăturarea unor semne de circulație, mutarea cadavrului victimei în altă poziție decât cea rezultată în urma accidentului, revopsirea autovehiculului după accident pentru ștergerea urmelor (a se vedea Cristina Rotaru, Andra-Roxana Trandafir, Valerian Cioclei – Drept penal. Partea specială II, ediția a 2-a, Editura C.H. Beck, 2018 p. 454).

Cu privire la această opinie, în practica judiciară s-a apreciat că infracțiunea în discuție este una de pericol abstract, legiuitorul rezumând în mod absolut că adoptarea conduitei prohibite de norma de incriminare cauzează o stare de pericol, iar din perspectiva legiuitorului, scopul urmărit de autor este lipsit de semnificație penală, fiind suficient ca acesta să fi acceptat, cel puțin, că prin modificarea locului accidentului creează riscul de compromitere a investigației rutiere, indiferent că și-a propus o atare finalitate sau nu. Astfel, s-a arătat că fapta unei persoane care a produs un accident de circulație în urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau a mai multor persoane de a modifica locul accidentului prin deplasarea autoturismului din poziția inițială pe o distanță de câțiva metri, scopul declarat fiind acela de a permite reluarea traficului, urmare a insistențelor celorlalți participanți la trafic și pe fondul stării de panică sub care se afla, în urma accidentului, fără a avea acordul echipei de cercetare a locului faptei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de modificare a locului accidentului, prev. de art. 338 alin. (2) C.pen. (se vedea în acest sens Decizia nr. 1215/2019 a Curții de Apel Cluj).

Citeste mai mult  DNA. Deputat trimis in judecata

În același sens, în jurisprudența s-a apreciat că fapta este tipică indiferent de finalitatea urmărită de autor (compromiterea anchetei, reluarea traficului, adăpostirea autoturismului la umbră etc.), simpla modificare a locului accidentului generând starea de pericol prezumată de legiuitor (a se vedea în acest sens Decizia nr. 852/2020 a Curții de Apel Cluj).

Într-o a doua opinie, se apreciază că fapta oricărei persoane de a modifica starea locului nu are în vedere și schimbarea poziției vehiculului implicat într-un accident de circulație.

În primul rând, se are în vedere că legiuitorul utilizează trei sintagme diferite privind obligațiile în cazul unui accident de circulație în urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau a mai multor persoane, fiind incriminate acțiunile prevăzute de două sintagma, respectiv modificarea stării locului și ștergerea urmelor accidentului, fără a se prevedea că schimbarea poziției vehiculului implicat într-un accident de circulație constituie infracțiunea incriminată de 338 alin. (2) C.pen.

În acest sens, se are în vedere că analiza incriminării infracțiunilor contra siguranței circulației pe drumurile publice se realizează prin interpretarea sistematică a prevederilor relevante din Codul penal și din legislația extrapenală, respectiv O.U.G. nr. 195/2002 (a se vedea Decizia nr. 18/2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial nr. 66 din 30 ianuarie 2020).

Or, atâta vreme cât legiuitorul utilizează trei sintagme diferite în ceea ce privește obligațiile în cazul unui accident de circulație în urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau a mai multor persoane, iar incriminarea face referire doar la două sintagme, rezultă că simpla schimbare a poziției vehiculului implicat într-un accident de circulație nu constituie infracțiunea incriminată de 338 alin. (2) C.pen., ci reprezintă contravenție, conform art. 95 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

Citeste mai mult  Reacția DNA privind proiectele de grațiere și modificare a Codului Penal

Chiar dacă o astfel de incriminare s-ar putea justifica prin raportare la faptul că menținerea poziției vehiculelor este, de regulă, esențială pentru determinarea dinamicii producerii accidentului rutier, o interpretare contrară reprezintă o soluție care încalcă principiul fundamental al legalității incriminării prevăzut de art. 1 alin. (1) din Codul penal, care nu permite nici incriminarea prin analogie, nici aplicarea prin analogie a unei dispoziții penale, în detrimentul persoanei acuzate.

Un alt argument care sprijină concluzia că simpla schimbare a poziției vehiculului implicat într-un accident de circulație nu constituie infracțiunea incriminată de 338 alin. (2) C.pen. transpare din faptul că prevederile art. 338 alin. (1) și (2) C.pen. cuprinde două infracțiuni, respectiv cea de părăsire a locului accidentului (art. 338 alin. 1 C.pen.) și cea de modificare a stării locului sau de ștergere a urmelor accidentului (art. 338 alin. 2 C.pen.) (a se vedea Cristina Rotaru, Andra-Roxana Trandafir, Valerian Cioclei – Drept penal. Partea specială II, ediția a 2-a, Editura C.H. Beck, 2018, p. 450).

Cu toate acestea, în cazul în care se părăsește locul accidentului, ceea ce implică schimbarea poziției vehiculului implicat în accidentul de circulație, în literatura de specialitate se arată că se reține doar infracțiunea de părăsire a locului accidentului, deși se produce și urmarea imediată a infracțiunii prevăzute de art. 338 alin. (2) C.pen., respectiv starea de pericol adusă relațiilor sociale privind aflarea adevărului în ceea ce privește modalitatea de producere și dinamica accidentului de circulație din care a rezultat vătămarea sau uciderea victimei. În schimb, în situația în care unul dintre conducătorii de vehicul implicați în accident, înainte să abandoneze locul impactului, coboară și înlătură eventuale urme de pe carosabil ori schimbă poziția corpului victimei sau bunurile rămase, se apreciază sunt incidente regulile concursului de infracțiuni (a se vedea G. Bodoroncea, V. Cioclei, I. Kuglay, L.V. Lefterache, T. Manea, I. Nedelcu, F.M. Vasile – Codul penal. Comentariu pe articole, ediția a 2-a, Editura C.H. Beck, 2016, p. 1137).

Citeste mai mult  Difuzarea fotografiilor unei persoane către o altă persoană. Consecințe penale

Tot în acest sens, se are în vedere că în literatura de specialitatea sintagma „modificarea stării locului” este definită ca fiind schimbarea sau transformarea elementelor suprafeței de teren pe care s-a produs accidentul de circulație în urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrității corporale a sănătății uneia sau a mai multor persoane (a se vedea V. Dobrinoiu, I. Pascu, M.A. Hotca, I. Chiș, M. Gorunescu, N. Neagu, C. Păun, M. Dobrinoiu, M.C. Sinescu, Noul Cod penal comentat. Partea specială, ed. a 3-a, Editura Universul Juridic, 2-16, p. 773; Alin Sorin Nicolescu, infracțiuni contra siguranței circulației pe drumurile publice, Editura Hamangiu, 2018, p. 177).

Așadar, în literatura de specialitate sintagma „modificarea stării locului” se raportează la suprafața de teren pe care s-a produs accidentul de circulație, fără a fi inclusă schimbarea poziției vehiculului implicat în accidentul de circulație.

În aceste coordonate, Curtea constată că în practica judiciară s-a apreciat că schimbarea poziției vehiculului implicat într-un accident rutier în urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau a mai multor persoane nu constituie infracțiunea de părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia, prev. de art. 338 alin. (2) C.pen. (a se vedea sentința penală nr. 1305/2020 a Judecătoriei Tulcea).

De asemenea, în practica judiciară s-a apreciat că legiuitorul prin însăși termenii folosiți (starea locului) are în vedere locul producerii accidentului (loc privit ca și spațiu de desfășurare a acestuia) și nu obiectele, bunurile, persoanele implicate în accident, iar dacă nu se acționează asupra locului (privit ca spațiu) ci asupra bunului (privit ca obiect de producere a accidentului), starea locului a rămas neschimbată numai că obiectul ce a produs accidentul a fost deplasat (a se vede sentința penală nr. 246/2009 a Judecătoriei Sibiu).

În fine, această opinie nu vizează situația în care schimbarea poziției unui vehicul implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau a mai multor persoane conduce la reconfigurarea stării locului prin indicarea unui alt loc al accidentului în raport de poziția ulterioară a vehiculului, întrucât, în această ipoteză, nu este în discuție o simplă schimbare a poziției vehiculului implicat în accidentul de circulație, ci chiar modificarea stării locului accidentului de circulație.

Termenul de soluționare a sesizării este 04.05.2022.

Cuvinte cheie: > >