Încă o hotărâre judecătorească sancționează lipsa de decență în exprimarea pe Facebook și subliniază că dreptul la libera exprimare, ca orice alt drept, trebuie exercitat în limitele sale firești, neputând prejudicia demnitatea și onoarea altor persoane.
Prin sentința civilă nr. 207 din 3 martie 2017, Judecătoria Reghin a constatat că mesajul pârâtei de pe facebook prin care-i adresează reclamantei cuvinte precum ”femeie ușoară” și îi reproșează relații avute cu diferiți bărbați în scopul obținerii de bani, este de natură să aducă atingere onoarei și demnității reclamantei.
Instanța a obligat pârâta la plata sumei de 4000 lei cu titlu de daune morale și la publicarea pe pagina sa de Facebook a unui mesaj pe care să-l mențină public timp de 20 de zile prin care să își exprime în mod public scuzele față de reclamantă pentru atingerea adusă onoarei și demnității acesteia.
Extras din considerentele sentinței:
”Pe calea prezentului litigiu de natură civilă se solicită de către reclamanta CC antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtei CA pentru prejudiciul de imagine, atingerile aduse onoarei și reputației prin fapta de publicare prin intermediul rețelei de socializare Facebook în data de 11.10.2015 de către pârâta CA a unui mesaj adresat reclamantei, având următorul conținut: ” CC, mai întâi gândește-te la nivelul tău de femeie ușoară, ca să nu te jignesc mai grav, care prestezi anumite servicii pentru niște amărâți de bani în scopul creșterii fetiței lui S! Să spun lumii adevărul despre relațiile tale cu diferiți directori, fii de primari de pe Valea Mureșului și oameni în vârstă de altă naționalitate! În orașul acest ești deja expirată din păcate, s-au săturat bărbații cu bani să îți crească fata! Hai să nu ne uităm nivelul și să spunem lucrurilor pe nume despre adevărata ta valoare! Mai ai de tras mult până să ajungi să fii și tu o doamnă!”.
Deși pârâta a susținut faptul că nu aceasta a postat mesajul, contul fiindu-i spart și accesat de o persoană necunoscută, instanța constată că din probatoriul administrat a reieșit contrariul.
Astfel, deși pârâta a negat faptul că aceasta a fost cea care a postat acel mesaj pe pagina de facebook, în niciun moment pârâta nu a negat faptul că pagina de Facebook nu i-ar aparține, că nu ar fi ea titulara acelei pagini de pe care s-a postat. Or, în condițiile în care pagina de facebook îi aparține, se naște prezumția, conform dispozițiilor art. 327 CPC și 329 CPC, ca pârâta în calitate de titular al contului este cea care îl și folosește în mod efectiv.
Această prezumție de altfel este întărită de susținerile martorului CBCI care a arătat în fața instanței faptul că a luat legătura cu pârâta pentru a obține lămuriri cu privire la acea postare, dat fiind faptul că acesta este singurul fiu de primar de pe Valea Mureșului cu care reclamanta a avut tangență, ocazie cu care a salvat conversația dintre acesta și pârâtă, conversație pe care acesta a depus-o la dosar la filele 141. Analizând această conversație instanța reține faptul că atitudinea pârâtei este una relaxată față de postarea despre care este întrebată, nefiind deloc surprinsă de existența postării, aceasta în condițiile în care a susținut faptul că ea nu avea cunoștință despre postare.
Mai mult decât atât, aceasta îl întreabă pe martor de ce îi ia apărarea reclamantei, spunând că nu va șterge nicio postare.
Pe lângă cele declarate martorul a arătat că pârâta a avut activitate pe facebook atât înainte de a posta acel mesaj, cât și după postarea mesajului.
Toate aceste probe coroborate, împreună cu prezumția despre care instanța a făcut referire, demonstrează faptul că pârâta a fost cea care a postat pe pagina de Facebook mesajul al cărui conținut a fost reclamat în prezenta cauză.
Așa cum reiese din disp.art.72 C.civ., orice persoană are dreptul la respectarea demnității sale, fiind interzisă orice atingere adusă onoarei și reputației unei persoane, fără consimțământul acesteia ori fără respectarea limitelor prev.la art.75 (atingeri permise de lege, convenție sau pactele internaționale privitoare la drepturile omului la care România este parte, exercitarea drepturilor și libertăților constituționale cu bună-credință ).
Prin Decizia nr.1576/2011 Curtea Constituțională a statuat că demnitatea umană este un atribut inalienabil al persoanei umane, valoare ce impune fiecărui membru al societății un comportament de respect și protecție a celorlalți indivizi și interzicerea oricărei atitudini umilitoare sau degradante la adresa omului. Libertatea fiecărui individ își regăsește limita în punctul în care începe libertatea celuilalt.(…)
În acest sens, prin articolul 253 din Noul Cod Civil s-au reglementat dispoziții speciale, de natură să contribuie la protecția eficientă a acestor drepturi.
Astfel, orice persoană căreia i-au fost încălcate aceste drepturi poate cere instanței judecătorești interzicerea săvârșirii faptei respective (dacă fapta este pe cale să se producă), încetarea și interzicerea pentru viitor (dacă fapta a început în trecut și durează încă), sau constatarea caracterului ilicit al faptei săvârșite (dacă efectul ei negativ durează în continuare).
Analiza incidenței dispozițiilor art. 253 C.civ se face raportat la dispozțiile legii civile privitoare la răspunderea civilă delictuală.
Potrivit art.1349 al.1 C.civ., orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, al.2 a aceluiași art. statuând că cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral. Același principiu, este reluat și în art.1357 și urm. C.civ., care reglementează expres răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, astfel că antrenarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie presupune întrunirea cumulativă a unor condiții generale , și anume: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, existența culpei și existența capacității delictuale a celui ce a săvârșit fapta ilicită.
În cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1357 pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, după cum urmează: fapta ilicită constă în postarea acelui mesaj, cu conținutul relatat de către instanță, pe pagina de Facebook, mesaj adresat reclamantei.
În ceea ce privește prejudiciul , instanța constată că acesta constă în atingerea adusă demnității reclamantei. Afirmația pârâtei de pe facebook cu privire la viața privată și moralitatea reclamantei, prin mesaj adresându-i-se cuvinte precum ”femeie ușoară” și aducându-i–se acuze referitoare la anumite relații avute cu diferiți bărbați în scopul obținerii de bani, este de natură să aducă atingere onoarei și demnității reclamantei, lezând reclamantei dreptul la imagine, protejat atât de Constituție cât și de Codul civil.
În ceea ce privește legătura de cauzalitate, aceasta rezultă din materialitatea faptei, iar vinovăția pârâtei, analizând conținutul mesajului este stabilită sub forma intenției directe.
Prin limbajul folosit, atitudinea pârâtei depășește limitele admisibile ale unui comportament decent într-o societate democratică, ale bunului simț și ale unei educații elementare.
Mesajul depășește limita unui discurs decent menit să exprime nemulțumire ori supărare, fiind de natură a provoca un disconfort emoțional reclamantei, intrând în sfera de acțiune a art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în ceea ce privește dreptul la propria imagine, protecția demnității și vieții private a persoanei.
Deși fapta defăimătoare se restrange la un singur act material, de postare a unui mesaj cu conținut insultător la adresa reclamantei, într-un spațiu public, anume în rețeaua de socializare facebook, instanța constată că acest mesaj este de natură a produce o tulburare oricărei persoane căreia un astfel de mesaj i se adresează.
Potrivit art. 253 C.civ ” Persoana fizică ale cărei drepturi nepatrimoniale au fost încălcate ori amenințate poate cere oricând instanței:
a) interzicerea săvârșirii faptei ilicite, dacă aceasta este iminentă;
b) încetarea încălcării și interzicerea pentru viitor, dacă aceasta durează încă;
c) constatarea caracterului ilicit al faptei săvârșite, dacă tulburarea pe care a produs-o subzistă.
(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), în cazul încălcării drepturilor nepatrimoniale prin exercitarea dreptului la libera exprimare, instanța poate dispune numai măsurile prevăzute la alin. (1) lit. b) și c).
(3) Totodată, cel care a suferit o încălcare a unor asemenea drepturi poate cere instanței să îl oblige pe autorul faptei să îndeplinească orice măsuri socotite necesare de către instanță spre a ajunge la restabilirea dreptului atins, cum sunt:a) obligarea autorului, pe cheltuiala sa, la publicarea hotărârii de condamnare;b) orice alte măsuri necesare pentru încetarea faptei ilicite sau pentru repararea prejudiciului cauzat.
(4) De asemenea, persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparație patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile. În aceste cazuri, dreptul la acțiune este supus prescripției extinctive.”
Instanța constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 253 alin. 1 lit.c din C.civ, postarea de pe facebook fiind de natură a produce o tulburare reclamantei. Fiind vorba despre atingere adusă onoarei reclamantei, tulburarea este de natură a persista în timp. (…)
Încălcarea drepturilor nepatrimoniale ale reclamantei dă naștere la dreptul acesteia la reparare. (…)
Instanța apreciază că pentru repararea prejudiciului cauzat reclamantei se impune a fi obligată pârâta la plata sumei de 4000 lei cu titlu de daune morale, dat fiind faptul că fapta ilicită a pârâtei nu trebuie să reprezinte o modalitate de îmbogățire fără justă cauză a reclamantei, repararea prejudiciului putând fi completată de o altă măsură ce urmează a fi dispusă de instanță, respectiv obligarea pârâtei la publicarea pe pagina sa de Facebook a unui mesaj prin care să își exprime în mod public scuzele față de reclamantă pentru atingerea adusă onoarei și demnității acesteia prin postarea mesajului din 11.10.2015, acest mesaj urmând a menținut public pe o perioadă de 20 de zile.
În această modalitate se vor putea șterge măcar în mod public efectele postării pârâtei, întrucât subiecții de pe Facebook care au luat la cunoștință de postarea acesteia referitoare la reclamantă vor lua la cunoștință și de mesajul public al pârâtei prin care aceasta își exprimă scuzele față de reclamantă.”
Hotărârea instanței poate fi consultată integral pe www.rolii.ro
Cuvinte cheie: daune morale > dreptul la demnitate > dreptul la imagine > dreptul la reputatie > facebook > raspundere civila delictuala
