Semnătura fotocopiată sau rezultată din imprimarea unui document în format pdf nu îndeplineşte cerinţa semnăturii cuprinsă în art. 148 alin. (1) teza I coroborat cu alin. (2) CPC.
Extras din considerentele deciziei Curții de Apel București:
”Examinând cu prioritate excepţia nulităţii apelului pentru lipsa semnăturii, invocată din oficiu, curtea reţine următoarele:
Menţionata cerere de apel a fost transmisă (…) prin e-mail la data de 21.05.2018, ataşat mesajului electronic fiind un fişier în format pdf (Portable Document Format) cuprinzând cererea de apel.
Acest fişier a fost imprimat de serviciile auxiliare ale primei instanţe şi ataşat în format de hârtie la dosarul cauzei înaintat curţii de apel, el cuprinzând semnătura reprezentantului legal al instituţiei apelante în forma transmisă instanţei, care implică o reproducere (de tip fotografic) a documentului original (cuprinzând text, grafică etc.), deci inclusiv semnătura, ce nu se poate găsi însă în original pe documentul imprimat de instanţă.
Curtea observă dispozițiile art. 148 C.pr.civ., care la alineatul (1) impun ca regulă forma scrisă a oricărei cereri adresată instanţei şi enumeră între elementele obligatorii ale cererii şi semnătura, iar la alineatul al doilea permit formularea cererilor şi prin înscris în formă electronică, sub condiţia expresă a îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege.
Posibilitatea transmiterii către instanţă a actelor în formă electronică este cuprinsă implicit şi în dispozițiile art. 94 alin. (1) din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.1375/2015 din 17 decembrie 2015 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, potrivit cu care „Actele de sesizare a instanţei depuse personal sau prin reprezentant, sosite prin poştă, curier ori fax sau în orice alt mod prevăzut de lege, se depun la registratură, unde, în aceeaşi zi, după stabilirea obiectului cauzei, primesc, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, dată certă şi număr din aplicaţia ECRIS.”
Curtea notează că acest text – şi implicit, discuţia privind cerinţele de formă ale cererii de apel pendinte – se referă la un act de sesizare a instanţei, apt a produce efecte cu privire la drepturile deduse judecăţii, nu cu privire la alte simple cereri adresate instanţei – cereri de amânare, de comunicare a unor copii ori chiar cereri de probatoriu.
Prin urmare, şi norma secundară permite transmiterea prin e-mail a actelor de sesizare a instanţei, dar cu condiţia ca aceasta să se realizeze într-un mod prevăzut de lege.
În ceea ce priveşte cerinţa cuprinsă în art. 148 alin. (2) C.pr.civ., a respectării condiţiilor prevăzute de lege pentru depunerea înscrisului în formă electronică, curtea apreciază că această trimitere priveşte dispozițiile Legii nr. 455 din 18 iulie 2001 privind semnătura electronică, republicată, de vreme ce art. 1 al acestui act normativ statuează că „Prezenta lege stabileşte regimul juridic al semnăturii electronice şi al înscrisurilor în formă electronică, precum şi condiţiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice.”
Astfel, potrivit art. 5 din lege, „Înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, ataşat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv şi generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce priveşte condiţiile şi efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată.”
Prin urmare, pentru ca un înscris în formă electronică să fie asimilat unui înscris sub semnătură privată (a cărui valabilitate depinde de existenţa semnăturii), este necesar ca acestuia să îi fie ataşată o semnătură electronică, noţiune definită şi reglementată de Legea nr. 455/2001, iar această condiţie nu este îndeplinită în speţă.
De aceea, apreciind că o semnătură fotocopiată (sau, în cazul acesta, rezultată din imprimarea unui document în format .pdf) nu îndeplineşte cerinţa semnăturii cuprinsă în art. 148 alin. (1) teza I coroborat cu alin. (2) C.pr.civ., curtea a pus în vedere apelantului Municipiul Bucureşti fie semnarea de către reprezentantul legal al instituţiei a cererii de apel aflate la dosar, fie depunerea unui exemplar semnat în original al aceleiaşi cereri.
Obligaţia nu a fost îndeplinită, deşi a fost adusă la cunoştinţa apelantului pârât prima dată la data de 12.06.2018, când a primit adresa dispusă de instanţa de apel în acest scop (sub semnătura persoanei însărcinate cu primirea corespondenţei, inspector M.D.), iar a doua oară odată cu citaţia emisă pentru termenul din 18.09.2018 (fila 11 în dosarul de apel), citaţie primită în aceleaşi condiţii mai sus evocate la data de 10.07.2018. În aceste coordonate, văzând şi dispozițiile art.470 alin. (1) lit. e) şi alin. (2) C.pr.civ., constatând că, în lipsa apelantului, legal citat, neregularitatea nu a putut fi acoperită în cursul judecăţii apelului, curtea va anula cererea de apel pentru lipsa semnăturii.” (Curtea de Apel București, Secţia a IV-a Civilă, decizia civilă nr. 953A din data de 18.09.2018, portal.just.ro)
Cuvinte cheie: email > înscris sub semnatura privată > noul cod de procedura civila > semnatura electronica
