Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, a trimis luni, 18 mai, preşedintelui Curţii Constituţionale, domnul Augustin Zegrean, în temeiul dispoziţiilor Art. 146 lit. a) din Constituţia României şi ale Art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, o sesizare de neconstituţionalitate asupra Legii pentru modificarea Legii serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006.
Vă transmitem textul integral al cererii:
Domnului Augustin ZEGREAN
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
În temeiul dispoziţiilor Art. 146 lit. a) din Constituţia României şi ale Art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, formulez următoarea
SESIZARE DE NECONSTITUŢIONALITATE
asupra Legii pentru modificarea Legii serviciilor comunitare
de utilităţi publice nr. 51/2006
Legea pentru modificarea Legii serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, dedusă controlului de constituționalitate, are ca obiect de reglementare modificarea dispozițiilor alineatului (2) al Art. 5 și, respectiv ale alin. (8) ale Art. 10 și a fost adoptată Parlament cu respectarea prevederilor Art. 76 alin. (2) din Constituție, republicată.
Motivele prezentei sesizări vizează aspecte de neconstituţionalitate extrinsecă, constând, pe de o parte, în încălcarea normelor constituţionale referitoare la domeniul rezervat legii organice, prevăzut la Art. 73 alin. (3) coroborate cu cele ale Art. 76 alin. (1) din Constituţie, republicată, iar pe de altă parte, a celor referitoare la competența legislativă a Camerelor Parlamentului în procedura de legiferare, prin nerespectarea dispoziţiilor alin. (1) teza finală și alin. (5) ale Art. 75 din Constituție, republicată. Totodată, în ceea ce privește fondul reglementării, prin faptul că prevederile articolului unic pct. 2 reglementează echivoc și neclar, legea dedusă controlului de constituționalitate contravine și prevederilor Art. 1 alin. (5) din Constituţie, republicată, încălcând astfel, principiile și normele de tehnică legislativă ce impun o reglementare unitară, în scopul realizării unei sistematizări a materiei, cu consecinţa creşterii accesibilităţii şi predictibilităţii legii. Precizăm că în acest ultim caz este vorba despre materia incompatibilităţilor şi conflictelor de interese prevăzute de Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.
1. Propunerea legislativă privind modificarea și completarea Legii nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice, în forma depusă de inițiatori, viza modificarea și completarea Art. 10. Prin avizul nr. 375/2013, Consiliul Legislativ a precizat că, deși reglementarea referitoare la serviciile comunitare de utilități publice face parte din categoria legilor ordinare, pentru care prima Cameră competentă este Senatul, totuși, prin conținutul normativ intervențiile legislative propuse se constituie în norme derogatorii de la dispozițiile Legii administrației publice locale nr. 215/2001, motiv pentru care aceste prevederi ar trebui reformulate în mod corespunzător. De asemenea, prin același aviz, Consiliul Legislativ a semnalat că la momentul respectiv în procedura legislativă se afla o altă propunere legislativă (Lege privind modificarea şi completarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I-a nr.123 din 20 februarie 2007 – PLx106/2013), având aceeași inițiatori, cu un obiect de reglementare similar, și cu caracter organic, pentru care prima Cameră competentă era Camera Deputaților. Precizăm că această inițiativă legislativă a fost respinsă de Senat, în calitate de Cameră decizională. (Anexa nr. 1)
În ceea ce privește Legea privind modificarea Legii serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, aceasta a fost respinsă de Senat și adoptată de Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională; aceasta a modificat forma inițiatorului prin amendarea dispozițiilor Art. 10 alin. (8) și instituirea acestora ca norme derogatorii de la prevederile Art. 37 și Art. 92 ale Legii administrației publice locale nr. 215/2001. Ulterior adoptării legii de către Camera Deputaților, la data de 14 iulie 2014, Preşedintele României a solicitat Parlamentului, în conformitate cu dispozițiile Art. 77 alin. (2) din Constituție, republicată, reexaminarea legii menționate pe motiv că prevederile articolului unic pct. 2 vin în contradicţie cu dispoziţiile legale privind respectarea regimului incompatibilităţilor şi conflictelor de interese reglementat în Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei. În cadrul reexaminării din Parlament, această lege a fost dezbătută de Senat, în calitate de primă Cameră, și de Camera Deputaţilor în calitate de Cameră decizională, fiind adoptată în aceeași formă cu cea înaintată anterior spre promulgare, cu aplicarea dispoziţiilor Art. 76 alin. (2) din Constituţie, republicată.
Potrivit Art. 73 alin. (3) lit. o) din Constituția României, republicată, organizarea administrației publice locale, a teritoriului, precum și regimul general al autonomiei locale se reglementează prin lege organică.
Acest domeniu este reglementat de Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, potrivit Art. 1 din Legea nr. 215/2001, aceasta reglementează regimul general al autonomiei locale, precum şi organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale. Așadar, în conformitate cu obiectul de reglementare, astfel cum este acesta definit de Art. 1, Legea nr. 215/2001, în integralitatea sa, reglementează norme juridice de natura legii organice. De altfel, potrivit prevederilor constituționale anterior menționate, acest act normativ a fost adoptat de Parlament ca lege organică, cu respectarea prevederilor Art. 74 alin. (1) din Constituție (în numerotarea anterioară revizuirii acesteia). Menţionăm că fiind un domeniu atribuit, atât de legiuitorul constituant originar, cât și de cel derivat, adoptării prin lege organică, toate intervențiile legislative asupra Legii nr. 215/2001 ulterioare intrării în vigoare a acesteia (respectiv Legea nr. 286/2006, Legea nr. 131/2008, Legea nr. 375/2009, Legea nr. 59/2010, Legea nr. 13/2012 şi Legea nr. 74/2012) au fost adoptate de Parlament ca legi organice, cu aplicarea prevederilor Art. 76 alin. (1) din Constituție, republicată. (Anexa nr.2).
Prin articolul unic pct. 2 din legea dedusă controlului de constituționalitate se modifică alineatul (8) al Articolului 10 din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, astfel: „(8) Prin derogare de la prevederile Art. 37 şi 92 din Legea nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, statutul şi actul constitutiv ale asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice se aprobă prin hotărâri ale autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale membre şi se semnează, în numele şi pe seama acestora, de primarii unităţilor administrativ-teritoriale asociate şi/sau, după caz, de preşedinţii consiliilor judeţene, care sunt reprezentanţi ai comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor în adunările generale ale asociaţiei; primarii şi preşedinţii consiliilor judeţene îşi pot delega calitatea de reprezentant în adunarea generală a asociaţiei, prin dispoziţie.” Astfel, prin prevederile articolului unic pct. 2 – Art. 10 alin. (8) din Legea nr, 51/2006 -, Legea privind modificarea Legii serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006 instituie o autentică normă derogatorie de la dispozițiile Art. 37 și de la cele ale Art. 92 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 în ceea ce privește reprezentarea comunelor, oraşelor, respectiv municipiilor şi judeţelor în adunările generale ale asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară ce au ca obiect de activitate serviciile de utilităţi publice direct de către primari, respectiv de preşedinţii de consilii judeţene, cu posibilitatea delegării acestei competențe.
Or, potrivit normelor de tehnică legislativă, normele derogatorii se instituie prin acte normative cu aceeași forță juridică cu cea a actelor normative de la care exceptează. Astfel, potrivit Art. 63 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, derogarea se poate face numai printr-un act normativ de nivel cel puţin egal cu cel al reglementării de bază. În același sens este și jurisprudența Curții Constituționale, care a statuat următoarele: „printr-o lege ordinară se pot modifica dispoziţii dintr-o lege organică, dacă acestea nu conţin norme de natura legii organice, întrucât se referă la aspecte care nu sunt în directă legătură cu domeniul de reglementare al legii organice. În consecinţă, criteriul material este cel definitoriu pentru a analiza apartenenţa sau nu a unei reglementări la categoria legilor ordinare sau organice.” (Decizia Curţii Constituţionale nr. 786/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 12 iunie 2009).
Prin urmare, întrucât are ca obiect de reglementare instituirea expresă a unei norme derogatorii de la regimul juridic al domeniului legii organice, respectiv de la Legea nr. 215/2001, Legea privind modificarea Legii serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006 are caracter de lege organică și, în consecință, ar fi trebuit adoptată cu respectarea prevederilor Art. 76 alin. (1) din Constituție, republicată, respectiv cu votul majorității membrilor fiecărei Camere a Parlamentului.
Potrivit formulei de atestare a autenticității actului normativ, înscrise în finalul Legii privind modificarea Legii serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, aceasta a fost însă adoptată cu aplicarea prevederilor Art. 76 alin. (2) din Constituție, republicată, fiind astfel încălcate prevederile Art. 76 alin. (1) coroborate cu cele ale Art. 73 alin. (3) lit. o) din Constituție, republicată.
2. Caracterul de lege organică a Legii privind modificarea Legii serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006 are implicații și sub aspectul respectării principiului specializării Camerelor la dezbatere, prevăzut de Art.75 alin. (1) din Constituție, republicată. Astfel, în ceea ce priveşte sesizarea Camerelor Parlamentului, Art. 75 alin. (1) din Constituţie realizează o departajare a competenţelor celor două Camere, cu respectarea principiului bicameralismului.
Principiul bicameralismului, consacrat de Art. 61 din Constituţia României, se reflectă în procedura legislativă prin diviziunea de competenţe prevăzută de Art. 75 din Constituţie, în cadrul căreia fiecare dintre cele două Camere este, în cazurile expres definite, fie prima Cameră sesizată, fie Cameră decizională. În acest sens este și jurisprudența Curții Constituționale, care a statuat următoarele: „În ceea ce priveşte competenţa de a dezbate şi a adopta proiectele de legi şi propunerile legislative, dispoziţiile Art. 75 alin. (1) din Constituţie stabilesc calitatea de primă Cameră sesizată, respectiv Cameră decizională, în funcţie de materia de reglementare care face obiectul legiferării. Întrucât criteriile de partajare a competenţelor celor două Camere, precum şi modalitatea de soluţionare a unor eventuale conflicte de competenţe sunt expres prevăzute în Legea fundamentală, Curtea constată că fiecare Cameră a Parlamentului este obligată să aplice întocmai dispoziţiile Art. 75 din Constituţie.” (Decizia Curţii Constituţionale nr. 1018/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 22 iulie 2010). De asemenea, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 710/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.358 din 28 mai 2009, Curtea Constituțională a mai statuat și că „Art. 75 din Legea fundamentală a introdus, după revizuirea şi republicarea acesteia în octombrie 2003, soluţia obligativităţii sesizării, în anumite materii, ca primă Cameră, de reflecţie, a Senatului sau, după caz, a Camerei Deputaţilor şi, pe cale de consecinţă, reglementarea rolului de Cameră decizională, pentru anumite materii, a Senatului şi, pentru alte materii, a Camerei Deputaţilor, tocmai pentru a nu exclude o Cameră sau alta din mecanismul legiferării. Totodată, alin. (4) şi (5) ale Art. 75 din Constituţie prevăd modul de rezolvare a posibilelor «conflicte de competenţă» între prima Cameră sesizată şi Camera decizională, dar nu există un text în Constituţie care să permită Camerei decizionale să se îndepărteze de la «limitele sesizării» date de soluţia adoptată de către prima Cameră sesizată.”
În conformitate cu prevederile constituționale anterior menționate, reglementările prevăzute la Art. 73 alin. (3) lit. o) se dezbat și se adoptă de Camera Deputaților, ca primă Cameră competentă și de Senat, în calitate de Cameră decizională. Contrar dispoziţiilor constituţionale în materie de competentă a Camerelor Parlamentului în materie de legiferare, Legea privind modificarea Legii serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006 a fost dezbătută cu încălcarea prevederilor Art. 75 alin. (1) și (5) din Constituție. Astfel, analizând parcursul legislativ al acestei inițiative, constatăm că înainte de a fi fost transmisă de Președintele României spre reexaminare, această lege a fost dezbătută cu încălcarea dispozițiilor Art. 75 alin. (5) din Constituție, republicată, întrucât norma derogatoare a fost nou introdusă de Camera Deputaților, care însă nu avea competență decizională în materie; aceasta se impunea cu atât mai mult cu cât Senatul, în ședința din 8 aprilie 2013, respinsese această inițiativă legislativă. Ulterior, în cadrul procedurii de reexaminare, Legea privind modificarea Legii serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006 a fost dezbătută cu încălcarea dispozițiilor Art. 75 alin. (1) din Constituţie, republicată, respectiv de Senat, în calitate de primă Cameră sesizată, și de Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională.
3. Intervenția legislativă operată în conținutul Art. 10 alin. (8) din Legea nr. 51/2006 nu se integrează în obiectul de reglementare al acestei legi, fiind adoptată cu încălcarea dispoziţiilor Art. 1 alin. (5) din Constituţie, prin raportare la prevederile Art. 41 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative potrivit cărora: „Titlul actului normativ cuprinde denumirea generică a actului, în funcţie de categoria sa juridică şi de autoritatea emitentă, precum şi obiectul reglementării exprimat sintetic”. Astfel, dispoziţiile derogatoare de la articolul unic pct. 2 din Legea privind modificarea Legii serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006 sunt incomplet reglementate, întrucât, prin faptul că afectează regimul juridic al incompatibilităţilor şi conflictelor de interese aplicabil aleșilor locali, prevăzut în Legea n r. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, acestea ar fi trebuit să instituie în mod neechivoc, clar, nesusceptibil de alte interpretări, și o referire la Legea nr. 161/2003. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în materia incompatibilităţilor şi conflictelor de interese prevederile legale trebuie să fie precise, neechivoce, să instituie norme unitare, clare, previzibile, a căror aplicare să nu permită arbitrariul.
Sub acest aspect, considerăm că dispoziţiile pct. 2 al articolului unic din Legea privind modificarea Legii serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006 încalcă și prevederile constituţionale ale Art. 1 alin. (5) referitoare la principiul obligativităţii respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legii, întrucât nu respectă cerinţele de previzibilitate, stabilitate şi certitudine a normei juridice.
În considerarea argumentelor expuse, vă solicit să admiteţi sesizarea de neconstituţionalitate şi să constataţi că Legea privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilităţi publice a fost dezbătută și adoptată cu încălcarea prevederilor constituționale ale Art. 1 alin. (5), ale Art. 73 alin. (3) lit. o), ale Art. 75 alin. (1) şi (5) și ale Art. 76 alin. (1) din Constituție, republicată.
PREŞEDINTELE ROMÂNIEI
KLAUS-WERNER IOHANNIS
Cuvinte cheie: Curtea Constitutionala > Presedintele Romaniei > servicii comunitare de utilitati publice