”Infracțiunea prevăzută de art. 271 C.penal constă în fapta persoanei care, fiind avertizată asupra consecințelor faptei sale: împiedică, fără drept, organul de urmărire penală sau instanța de judecată să efectueze un act procedural sau refuză să pună la dispoziția organului de urmărire penală sau instanței , în tot sau în parte, datele, informațiile, înscrisurile sau bunurile deținute , care i-au fost solicitate în mod explicit , în condițiile legii, în vederea soluționării unei cauze.
Astfel, nu poate fi subiect activ al infracțiunii persoana urmărită sau judecată pentru infracțiunea care formează obiectul procesului penal, deoarece aceasta beneficiază de dreptul de a păstra tăcerea și privilegiul împotriva autoincriminării. Mai mult decât atât, în doctrina și literatura de specialitate s-a arătat că având în vedere garantarea dreptului la tăcere al martorului în condițiile art. 118 din Codul de procedură penală, noțiunea de persoană urmărită trebuie privită în sens larg, astfel încât o persoană care a avut calitatea de martor la momentul la care a comis una sau ambele acțiuni ce realizează elementul material, nu va putea fi trasă la răspundere penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 271 C. penal, dacă ulterior, în cauză, a dobândit calitatea de suspect.” (Judecătoria Rădăuți, Sentința penală nr. 215 din 16 martie 2018, www.rolii.ro)
Cuvinte cheie: dreptul la tacere > dreptul martorului de a nu se acuza > obstructionarea justitiei > subiect activ al infractiunii
