Curtea de Apel Cluj a sesizat ÎCCJ în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei probleme de drept: Dacă poate fi subiect activ al infracţiunii prev. de art.335 alin. (2) Cod penal persoana care, după pronunţarea hotărârii definitive de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 336 alin. (1) Cod penal şi până la anularea permisului de conducere dispusă de către şeful poliţiei, conduce un autovehicul pe drumurile publice?
În cuprinsul sesizării se arată că, potrivit unei opinii, incuplatul nu are restricționat dreptul de circulație după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la anularea permisului de conducere, întrucât nu există nici o prevedere legală care să impună o asemenea sancțiune.
Fiind vorba de o restrângere a unui drept, este imperios necesar ca acesta să fie prevăzută de lege într-o modalitate clară și neechivocă, condiție neîndeplinită în speță.
Odată ce o persoană dobândește permis de conducere, regula este că are dreptul de a conduce autovehicule corespunzătoare categoriei permisului de conducere. Pentru motivele limitativ prevăzute de lege, dreptul de a conduce autovehicule poate fi restricționat. Legislația internă cunoaște patru astfel de situații, in care dreptul de a conduce autovehicule este restricționat: suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, retragerea permisului de conducere, reținerea permisului de conducere și anularea permisului de conducere. Primele două dintre cele enumerate nu sunt relevante în cauză. În ceea ce privește reținerea permisului de conducere, potrivit prevederilor art. 2, pct. 5 din HG nr. 1391/2006 reținerea permisului de conducere, a certificatului de înmatriculare sau de înregistrare ori a dovezii înlocuitoare a acestora reprezintă măsura tehnico-administrativă dispusă de poliția rutieră constând în ridicarea documentului din posesia unei persoane și păstrarea lui la sediul poliției rutiere până la soluționarea cauzei care a determinat aplicarea acestei măsuri.
În contextul analizei problemei de drept ridicate, este esențial a se stabili momentul la care această măsură încetează. Neîndoielnic, măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, când este aplicată ca urmare a constatării comiterii unei infracțiuni, încetează la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, astfel cum prevede în mod expres art. 193, alin. 4 din HG 1391/2006. De asemenea, chiar și textul care definește legal noțiunea de reținere a permisului de conducere prevede că măsura rămâne în ființă până la soluționarea cauzei care a determinat aplicarea măsurii.
Anularea permisului de conducere este o măsură tehnico administrativă, care se dispune în condițiile art. 114 din OUG nr. 195/2002 și 203 din HG nr. 1391/2006. Una dintre situațiile în care se dispune anularea permisului de conducere este aceea în care titularul permisului de conducere a fost condamnat, printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, pentru infracțiunile prevăzute la art. 334 alin. (2) și (4), art. 335 alin. (2), art. 336, 337, art. 338 alin. (1), art. 339 alin. (2), (3) și (4) din Codul penal.
Anularea nu intervine însă de drept, ca urmare a pronunțării hotărârii de condamnare, ci în urma dispozițiie exprese a șefului serviciului poliției rutiere pe raza căruia a fost constatată fapta, astfel cum impun prevederile art. 203, alin. 1, lit. a din HG 1391/2006. Actul normativ nu prevede însă termenul în care șeful poliției rutiere are obligația de a dispune anularea permisului de conducere. În lipsa unei stipulații exprese, obligația ar trebui executată de îndată, folosind prin analogie legea civilă (art. 1495, C. civ.), care reprezintă dreptul comun ăn toate domeniile (art. 2, alin. 2, C. civ.). Îndeplinirea cu celeritate a acestei obligații s-ar impune oricum, ca și model de bună practică, și pentru a nu crea o sincopă între perioada reținerii permisului de conducere, și perioada anulării permisului de conducere.
Problema care se pune este dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, și până la anularea permisului de conducere (bineînțeles, dacă se dispune această măsură), conducătorul auto are dreptul de a conduce autovehicule. Având în vedere că această perioadă nu este supusă vreunei restricții de circulație, dreptul de a circula subzistă. Mai rămâne întrebarea dacă, atât timp cât autoritatea competentă se află în posesia permisului de conducere, iar conducătorul auto nu îl deține fizic, acesta din urmă are dreptul de a conduce autovehicule.
Prin urmare, împrejurarea că permisul de conducere se află încă în posesia autorității care a dispus reținerea permisului de conducere, fără un temei legal, nu este de natură a limita în vreun fel dreptul de circulație al conducătorului auto, drept de circulație care nu este intim legat de posedarea înscrisului constatator al autorizațiie de circulație.
Într-o altă opinie, se susține că permisul de conducere este un act administrativ care face dovada dreptului de a conduce autovehicule. Permisul de conducere se reține și se eliberează o dovadă fără drept de circulație în cazul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 336 al. 1 din C.pen., conform art. 111 din OUG nr. 195/2002, R, iar dreptul de a conduce autovehicule se suspendă până la rămânerea definitivă a horărârii judecătoreștim când permisul se restituie, dacă prin hotărâre s-a dispus achitarea (fiind incidente dispozițiile art. 113 al. 1 lit e din OUG nr. 195/2002, R și nu art 113 al. 1 lit. a din același act normativ), fie nu se restituie, întrucât dreptul de a conduce se pierde ca urmare a pronunțării hotărârii definitive de condamnare. Acestea sunt argumentele legale pentru care, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, se emite un act administrativ prin care este anulat actul administrativ care face dovada existenței dreptului, respectiv se dispune anularea permisului de conducere, exclusiv în baza hotărârii de condamnare. Prin urmare, între momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la anularea permisului de conducere sunt incidente dispozițiile art. 97 al. 3 din OUG nr. 195/2002, R, respectiv că perioada în care titularul permisului de conducere nu are dreptul de a conduce un autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai se consideră perioadă de suspendare a exercitării dreptului de a conduce. Textul prezintă o previzibilitate suficientă pentru ca subiecții de drept să știe care este conduita nepermisă de lege.
Termenul de soluționare a sesizării este 21.04.2021.
Cuvinte cheie: conducerea unui vehicul fara permis de conducere > conducerea unui vehicul sub influenta bauturilor alcoolice > dezlegare chestiune de drept > permis de conducere > retinerea permisului de conducere
