Titlu executoriu european. Prescripţia dreptului de a cere executarea silită

14 iulie 2016 Drept Civil Jurisprudenta

Instituţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită nu este supusă legislaţiei statului de executare, ci legislaţiei statului membru în care a fost emis certificatul de titlu executoriu european, întrucât această prescripţie vizează perioada de timp scursă de la momentul rămânerii definitive a hotărârii şi până la momentul solicitării aducerii acesteia la îndeplinire prin executare silită, toată această perioadă fiind situată anterior introducerii cererii de executare silită.

Or, de abia după adresarea acestei cereri instanţelor din statul de executare, legislaţia incidentă cu privire la procedurile de executare (deci cu privire la modul în care trebuie încuviinţată executarea, în care trebuie întocmite actele de executare etc.) este cea română, până în acel moment fiind incidentă legislaţia italiană. Această concluzie este valabilă cu atât mai mult cu cât, odată cu emiterea certificatului de titlu executoriu european, instanţa italiană a avut căderea de a verifica, potrivit art.6 alin.1 din Regulamentul (CE) nr.805/2004, inclusiv dacă hotărârea este titlu executoriu potrivit statului membru de origine, ceea ce presupune şi verificarea neîmplinirii termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită.

Prin urmare, nu sunt aplicabile prevederile art.705 şi următoarele din Codul de procedură civilă, pentru a obţine constatarea pierderii caracterului executoriu al hotărârii italiene şi deci constatarea prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită.

”Prin sentinţa civilă nr.630/07.05.2015 pronunţată de Judecătoria Caransebeş, s-a respins ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată de contestatoarea S.C.”E.P..” S.R.L. Caransebeş în contradictoriu cu intimata S.C.”C. S.R.L.; (…)

Instanţa de fond, a reţinut că, astfel cum rezultă din Hotărârea pronunţată de către Tribunalul din Treviso, aceasta a fost emisă la data de 15.01.2009, rămânând definitivă după expirarea termenului de 50 de zile pentru atacarea acesteia, deci la expirarea a 50 de zile calculate de la data de 22.04.2009 când a fost semnată dovada de primire a deciziei.

Pe de altă parte, intimata a solicitat instanţei statului de origine a Hotărârii respective, eliberarea Certificatului de titlu executoriu european, eliberarea acestuia având loc la data de 20.03.2014, iar cererea de executare silită a hotărârii italiene a fost adresată Biroului Executorului Judecătorec ZZ, la data de 18.12.2014.

Citeste mai mult  Sustragerea de la prelevarea de mostre biologice. Achitare

Este adevărat că, potrivit art.20 din Regulamentul (CE) nr.805/21.04.2004 al Parlamentului European şi al Consiliului European, procedurile de executare sunt reglementate de legislaţia statului membru de executare, la fel de adevărat fiind şi că instituţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită este reglementată în codul de procedură civilă (art.705 şi următ. din acest cod).

Cu toate acestea, având în vedere că efectul împlinirii termenului de prescripţie a executării silite este acela al pierderii puterii executorii a unui titlu executoriu (art.706 alin.2 din Codul de procedură civilă prevede că prescripţia stinge dreptul de a obţine executarea silită şi orice titlu executoriu îşi pierde puterea executorie), ceea ce trebuie stabilit în speţă este dacă instanţa de executare sesizată cu o contestaţie la executarea unei hotărâri judecătoreşti pronunţate într-un alt stat membru al U.E., cu privire la care s-a eliberat şi certificat de titlu executoriu european, are căderea de a examina împlinirea termenului de prescripţie a executării silite a respectivei hotărâri judecătoreşti.

Or, potrivit art.6 alin.2 din Regulamentul (CE) nr.805/21.04.2004, în cazul în care hotărârea judecătorească certificată ca titlu executoriu european a încetat să fie executorie sau în cazul în care s-a suspendat sau limitat caracterul său executoriu, se eliberează un certificat care precizează suspendarea sau limitarea forţei executorii, pe bază de cerere adresată în orice moment instanţei de origine, utilizând formularul tip prevăzut în anexa IV.

Acest din urmă formular, care se eliberează, în speţă, de către instanţele italiene, cuprinde, printre altele (la punctul 5), o rubrică privind situaţia în care, deşi hotărârea judecătorească a fost certificată ca titlu executoriu european, aceasta nu mai este executorie, regulamentul prevăzând deci în mod expres care este calea de urmat în cazul în care hotărârea pusă în executare şi-a pierdut caracterul executoriu, indiferent de motiv, dar inclusiv pentru motivul invocat în prezenta cauză – respectiv împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită.

Citeste mai mult  Apel trimis prin email. Interpretarea art. 182 NCPC

De altfel, este firesc ca instituţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită să nu fie supusă legislaţiei statului de executare, ci legislaţiei statului membru în care a fost emis certificatul de titlu executoriu european, întrucât această prescripţie vizează perioada de timp scursă de la momentul rămânerii definitive a hotărârii şi până la momentul solicitării aducerii acesteia la îndeplinire prin executare silită, toată această perioadă fiind situată anterior introducerii cererii de executare silită. Or, de abia după adresarea acestei cereri instanţelor din statul de executare, legislaţia incidentă cu privire la procedurile de executare (deci cu privire la modul în care trebuie încuviinţată executarea, în care trebuie întocmite actele de executare etc.) este cea română, până în acel moment fiind incidentă legislaţia italiană. Această concluzie este valabilă cu atât mai mult cu cât, odată cu emiterea certificatului de titlu executoriu european, instanţa italiană a avut căderea de a verifica, potrivit art.6 alin.1 din regulament, inclusiv dacă hotărârea este titlu executoriu potrivit statului membru de origine, ceea ce presupune şi verificarea neîmplinirii termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită.

Ca atare, instanţa de fond a constatat inaplicabilitatea în speţă a prevederilor art.705 şi următoarele din Codul de procedură civilă, pentru a obţine constatarea pierderii caracterului executoriu al hotărârii italiene şi deci constatarea prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită, contestatoarea având la dispoziţie procedura reglementată de art.6 alin.2 din regulament. (…)

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel contestatoarea S.C.”EE.P.” S.R.L. Caransebeş (…)

Examinând sentinţa atacată, (…) Cu privire la (…)excepția prescripţiei executării silite, tribunalul reţine că prima instanţă a făcut în mod corect analiza acestei excepţii prin sentinţa atacată aplicând dreptul european incident şi anume Regulamentul (CE) nr.805/21.04.2004 al Parlamentului European şi al Consiliului European, referitor la procedurile de executare.

Analizând că ele sunt reglementate de legislaţia statului membru de executare, în mod corect instanţa fondului a argumentat de ce nu este prescrisă executarea silită şi a arătat şi cum funcţionează termenele de prescripţie precum şi procedurile de executare raportat la prevederile regulamentului.

Citeste mai mult  Imposibilitatea anulării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate minorului

Corect a reţinut instanţa fondului că este firesc ca instituţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită să nu fie supusă legislaţiei statului de executare, ci legislaţiei statului membru în care a fost emis certificatul de titlu executoriu european, întrucât această prescripţie vizează perioada de timp scursă de la momentul rămânerii definitive a hotărârii şi până la momentul solicitării aducerii acesteia la îndeplinire prin executare silită, toată această perioadă fiind situată anterior introducerii cererii de executare silită. Or, de abia după adresarea acestei cereri instanţelor din statul de executare, legislaţia incidentă cu privire la procedurile de executare (deci cu privire la modul în care trebuie încuviinţată executarea, în care trebuie întocmite actele de executare etc.) este cea română, până în acel moment fiind incidentă legislaţia italiană. Această concluzie este valabilă cu atât mai mult cu cât, odată cu emiterea certificatului de titlu executoriu european, instanţa italiană a avut căderea de a verifica, potrivit art.6 alin.1 din regulament, inclusiv dacă hotărârea este titlu executoriu potrivit statului membru de origine, ceea ce presupune şi verificarea neîmplinirii termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită.

Ca atare, instanţa de fond a constatat inaplicabilitatea în speţă a prevederilor art.705 şi următoarele din Codul de procedură civilă, pentru a obţine constatarea pierderii caracterului executoriu al hotărârii italiene şi deci constatarea prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită. Nici în apel contestatoarea nu a dovedit că a urmat procedura reglementată de art.6 alin.2 din regulament situaţie în care susţinerile sale, astfel cum corect a reţinut prima instanţă, nu pot fi primite pentru că regulemantul european sus citat este obligatoriu la fel ca legislaţia naţională. Deşi apelanta reia în apel argumentele referitoare la art.705 Cod procedură civilă, prima instanţă corect a argumentat de ce nu sunt aplicabile aşa cum s-a arătat mai sus.” (Tribunalul Caraș-Severin, Secţia a II a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, Decizia civilă nr. 612A/23.06.2015, portal.just.ro)

Cuvinte cheie: > >