Tribunalul UE. Inițiativa cetățenească europeană de ștergere a datoriei publice a Greciei nu are niciun temei în tratate

1 octombrie 2015 UE

Tribunalul Uniunii Europene confirmă că inițiativa cetățenească europeană care urmărește ștergerea datoriei publice oneroase a țărilor aflate în stare de necesitate, precum Grecia, nu poate fi înregistrată. Astfel, obiectul unei asemenea inițiative nu are niciun temei în tratate, se anunță într-un comunicat curia.europa.eu.

Potrivit Tratatului UE, cetățenii Uniunii, în număr de cel puțin un milion provenind din cel puțin un sfert din statele membre, pot lua inițiativa de a invita Comisia, în limitele atribuțiilor sale, să propună legiuitorului Uniunii să adopte un act juridic în vederea punerii în aplicare a tratatelor („inițiativă cetățenească europeană”). Înainte de a putea începe colectarea numărului necesar de semnături, organizatorii inițiativei cetățenești europene trebuie să o înregistreze la Comisie, care examinează mai ales obiectul și obiectivele acesteia. Comisia poate refuza înregistrarea inițiativei, printre altele, atunci când obiectul acesteia din urmă se află vădit în afara sferei sale de competență în ceea ce privește propunerea unui act juridic legiuitorului Uniunii.

Domnul Alexios Anagnostakis, cetățean grec, este la originea propunerii de inițiativă cetățenească europeană „Un milion de semnături pentru o Europă a solidarității”, care a fost transmisă Comisiei la 13 iulie 2012. Obiectul acestei inițiative este de a consacra în legislația Uniunii „principiul stării de necesitate, potrivit căruia, atunci când existența financiară și politică a unui stat este amenințată ca urmare a rambursării unei datorii odioase, refuzul plății acestei datorii este necesar și justificat”.

Citeste mai mult  CJUE. Vânzări online. Noțiunea de ”comerciant”

Propunerea de inițiativă se referă la politica economică și monetară (articolele 119-144 TFUE) ca temei juridic al adoptării sale.
Prin decizia din 6 septembrie 2012, Comisia a refuzat înregistrarea propunerii domnului Anagnostakis pentru motivul că nu intra în mod vădit în sfera sa de competență. Domnul Anagnostakis a sesizat atunci Tribunalul Uniunii Europene în vederea anulării deciziei Comisiei.

Prin hotărârea pronunțată în 30 spetembrie 2015 (cauza T-450/12), Tribunalul respinge acțiunea domnului Anagnostakis și confirmă că Comisia nu are facultatea de a propune legiuitorului Uniunii consacrarea principiului potrivit căruia datoria publică oneroasă a țărilor aflate în stare de necesitate ar trebui să poată fi ștearsă.

Tribunalul arată mai întâi că articolul 122 alineatul (1) TFUE, potrivit căruia Consiliul poate, în spiritul solidarității dintre statele membre, să adopte măsuri corespunzătoare situației economice, nu poate fi invocat pentru a justifica, astfel cum pretinde domnul Anagnostakis, consacrarea principiului stării de necesitate în dreptul Uniunii. Astfel, Tribunalul amintește că această dispoziție nu implică o eventuală asistență financiară a Uniunii în favoarea statelor membre care se confruntă sau riscă să se confrunte cu probleme grave de finanțare. În plus, măsurile vizate prin această dispoziție trebuie să fie întemeiate pe asistența între statele membre și nu pot în niciun caz să abiliteze un stat membru să decidă unilateral să nu ramburseze întreaga datorie sau o parte a acesteia ca urmare a faptului că se confruntă cu grave probleme de finanțare.

Citeste mai mult  CJUE. Deținătorul unui magazin care pune la dispoziția publicului în mod gratuit o rețea Wi-Fi nu răspunde pentru încălcările drepturilor de autor săvârșite de un utilizator

În ceea ce privește dispoziția articolului 122 alineatul (2) TFUE, potrivit căreia Consiliul poate acorda asistență financiară din partea Uniunii unui stat membru care se confruntă cu dificultăți ca urmare a unor catastrofe naturale sau unor evenimente excepționale situate în afara controlului său, Tribunalul amintește că, în acest caz, nu poate fi vorba decât despre o asistență financiară punctuală a Uniunii în favoarea unui stat membru, iar nu despre un mecanism de abandonare generală și permanentă a datoriei. În plus, adoptarea principiului stării de necesitate, astfel cum este formulat de domnul Anagnostakis, nu vizează numai datoria unui stat membru față de Uniune, ci și datoriile contractate de respectivul stat față de alte persoane juridice sau fizice, publice sau private, ceea ce nu este avut în vedere la alineatul (2) al articolului 122 TFUE.

În sfârșit, Tribunalul consideră că principiul stării de necesitate nu poate fi justificat nici prin articolul 136 TFUE, potrivit căruia Consiliul adoptă măsuri pentru a consolida coordonarea și supravegherea disciplinei bugetare a statelor membre ale zonei euro și pentru a elabora orientările de politică economică privind aceste state. Astfel, nimic nu permite să se concluzioneze că adoptarea principiului stării de necesitate ar avea ca obiect consolidarea coordonării disciplinei bugetare sau ar face parte din orientările de politică economică, iar aceasta cu atât mai mult cu cât facultatea unui stat membru de a șterge unilateral datoria sa publică ar intra în conflict cu libera voință a părților contractante consacrată la articolul 136 TFUE.

Cuvinte cheie: >