Ucidere din culpă. Atitudinea imprudentă a pietonului. Achitare

27 octombrie 2017 Drept Penal Jurisprudenta

Prin sentința penală nr. 1349 din 16 octombrie 2017, Judecătoria Constanța a dispus achitarea inculpatului trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută de art.192 alin.1 și 2 C.pen.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, în condițiile în care viteza cu care circula inculpatul a fost de aproximativ 52 de km/h, vina producerii accidentului nu aparține conducătorului auto, ci victimei, care a traversat prin loc nepermis.

Extras din considerentele sentinței:

„În sarcina inculpatului nu se poate reține încălcarea niciunei reguli de circulație, astfel că întreaga responsabilitate o poartă pietonul. Victima a adoptat în mod evident o atitudinea imprudentă în trafic, nu și-a luat nicio măsură de siguranță pentru a putea fi observată în trafic și a traversat fără a se asigura că o poate face în condiții de siguranță, purtând întreaga responsabilitate a producerii accidentului – art.74 alin.4 din OUG nr.195/2002.

S-a susținut prin raportul de expertiză întocmit în cursul cercetării judecătorești că inculpatul putea evita producerea accidentului rutier prin frânarea autoturismului, acesta fiind și temeiul pentru care s-a fundamentat culpa comună.

Citeste mai mult  Conflict de competenţă vs măsura de administrare a justiţiei vizând repartizarea aleatorie a cauzelor

Pe lângă faptul că, inculpatul a frânat autoturismul însă nu suficient pentru a putea evita impactul, instanța reține că, teoria culpei comune trebuie fundamentată pe indicarea regulii de circulație ce a fost încălcată într-o speță dată.

Or, nu s-a precizat ce regulă de circulație a încălcat inculpatul. În condițiile în care, victima a traversat intempestiv drumul public, deși conducătorul auto a frânat, acesta nu a putut evita impactul.

Este adevărat că atenția și concentrarea conducătorilor auto trebuie să fie sporite în contextul accidentelor de circulație soldate cu victime, dar aceasta nu înseamnă scăparea pietonilor din sfera atenției și concentrării necesare. Nu se poate manifesta un exces în aprecierea răspunderii calificate a conducătorului auto, mergându-se până la acceptarea unei răspunderi aproape obiective, ignorându-se factorii cauzali care vin, ca în speță, din atitudinea cu totul imprudentă, absolut imprevizibilă a unor pietoni. A interpreta altfel înseamnă a ajunge la concluzii inacceptabile, care depășesc sfera cauzelor și condițiilor care pot fundamenta o răspundere penală.

Vinovăția inculpatului ar fi putut fi reținută numai în cazul în care a încălcat o regulă privind circulația pe drumurile publice și dacă între această încălcare și moartea victimei se stabilește existența raportului de cauzalitate. Dacă accidentul se datorează culpei victimei, depășirea vitezei legale cu 2 km/h (în contextul în care viteza de 52 de km/h a fost stabilită cu aproximație) este irelevantă sub aspectul vinovăției pentru infracțiunea de ucidere din culpă.

Citeste mai mult  Posibilitatea instituirii popririi asupra părților sociale

Este evident din concluziile raportului de necropsie că există legătură de cauzalitate între acțiunea inculpatului și rezultatul produs – decesul victimei, însă, deși fapta acestuia este prevăzută de legea penală, nu îi este imputabilă, trăsătură esențială a infracțiunii conform, art.15 alin.1 – infracțiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o.

Cum infracțiunea este singurul temei al răspunderii penale, în baza art.396 alin.5 C.proc.pen. raportat la art.16 alin.1 lit.b) C.proc.pen. cu referire la art.31 C.pen. 2009 instanța îl va achita pe inculpatul NS pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.192 alin.1 și 2 C.pen.

Latura civilă: Conform art.1.357 C.civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Dacă legea nu prevede altfel sau părțile nu convin contrariul, răspunderea este înlăturată atunci când prejudiciul este cauzei de caz fortuit (art.1351 C.civ.).

În consecință, din moment ce cazul fortuit este o cauză exoneratoare de răspundere inclusiv în plan civil, incidența lui fiind analizată în secțiunile anterioare, în baza art.397 alin.1 raportat la art.25 alin.1 C.proc.pen. cu reținerea art.1351 alin.1 și 3 C.civ. instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă exercitată de părțile civile.”

Citeste mai mult  RIL promovat. Posibilitatea cenzurării procedurii de cameră preliminară în apel

Sentința penală nr. 1349/2017 a Judecătoriei Constanța poate fi consultată integral pe www.rolii.ro

Cuvinte cheie: > > >