Ucidere din culpă. Condițiile cazului fortuit

26 aprilie 2016 Drept Penal Jurisprudenta

”Prin sentința penală 136/2015, Judecătoria Galați în baza art. 396 alin. 1 și 5 Cod procedură penală, raportat la art. 16 alin. 1 litera d Cod procedură penală și la art. 31 Cod penal a dispus achitarea inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin.1 și 2 Cod penal. (…)

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarele:

În fapt, la data de, 13.12.2013 în jurul orei 17.20 inculpatul se afla la volanul autoutilitarei marca DAF cu numărul de înmatriculare X ce tracta semiremorca cu numărul de înmatriculare X și se deplasa pe banda 1 a drumului de centură din municipiul Galați cu viteza de 70 km/h. Când a ajuns în zona restaurantului Havana a observat la o distanță foarte mică (2 metri), conform primelor declarații o persoană îmbrăcată în haine închise angajată în traversarea șoselei dinspre partea dreaptă a direcției sale de deplasare.

Fiind luat prin surprindere de apariția bruscă pe carosabil a unei persoane, într-o zonă în care nu era permisă traversarea, lipsind trecerea de pietoni sau semene de circulație privind apropierea de o astfel de zonă, inculpatul a încercat să evite impactul cu acea persoană astfel că, a frânat brusc și a virat stânga de volan a pătruns în cele din urmă pe contrasens, însă nu a reușit să-l evite astfel că a lovit acea persoană cu partea dreaptă față a cabinei proiectând-o pe carosabil. Imediat după producerea accidentului la fața locului a sosit o salvare ce a transportat victima la spital, unde în data de 14.12.2013 a decedat.

Întrucât la locul accidentului au sosit și organele de poliție. S-a procedat la o cercetare la fața locului ocazie cu care s-a stabilit că, victima accidentului se numește BM. A fost legitimat inculpatul fiind verificate documentele personale și ale mașinii, a fost întocmită o schiță a locului accidentului inclusiv planșe foto, fiind încheiat în cele din urmă un proces verbal, atașat la dosarul cauzei.

De asemenea, inculpatul a fost testat cu alcooltestul de către organele de poliție, apoi i s-a recoltat la spitalul de urgență probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei în sânge, însă s-a constatat că nu consumase alcool înainte de a se urca la volanul camionului. Ulterior, incidentului rutier a fost verificată din punct de vedere tehnic și autoutilitara marca DAF și semiremorca și s-a stabilit că acestea corespund din punct de vedere tehnic pentru a circula pe drumurile publice.

Din raportul medico-legal de efectuare a necropsiei cu nr.487/A3/2013 din 16.12.2013 a Serviciului Clinic de Medicină Legală Galați a rezultat că moartea victimei a fost violentă, mecanismul de lovire – proiectare, posibil ar fi avut loc în cadrul unui accident rutier iar din concluziile aceluiași raport s-a mai stabilit că, între leziunile suferite de victimă și deces există o legătură de cauzalitate directă și condiționată prin factori condiționali externi, adică intoxicație etanolică acută.

Această din urmă situație a fost constatată din analiza sângelui prelevat de la victimă la internarea în spital și s-a stabilit că, la data de 13.12.2013 ora 18.40, acesta avea în sânge o îmbibație alcoolică de 2,85%o etanol.

Tot în cursul urmăririi penale s-a procedat și la întocmirea unei expertize tehnice auto și care să stabilească cu exactitate toate împrejurările producerii incidentului auto. Astfel, din concluziile acestui raport reiese că, viteza de deplasare a autoutilitarei implicată în accident a fost de 70 km/h iar cea din momentul impactului de 17,7 km/h. Cu privire la posibilitățile de evitare a accidentului s-a stabilit că ambii participanți la trafic ar fi avut posibilități de evitare iar pentru a se fi putut evita accidentul autoutilitara trebuia să aibă o viteză de deplasare de 62,5 km/h.

Citeste mai mult  CCR. Plângerea împotriva ordonanței procurorului prin care s-a luat măsura controlului judiciar, trebuie soluționată în termen de 5 zile de la înregistrare

Din declarațiile date în cauză de către inculpat reiese că, victima a intrat pe carosabil într-o zonă în care nu era permisă traversarea și fără să se asigure, astfel că a fost luat prin surprindere de gestul victimei care s-a angajat în traversarea străzii și prin toate eforturile depuse nu a putut evita impactul, care în cele din urmă a dus la decesul victimei.

Astfel, așa cum reiese din cele arătate anterior, peste acțiunea inculpatului de conducere pe drumurile publice a unui autocamion s-a suprapus acțiunea victimei, care s-a angajat în traversarea străzii prin loc nepermis și fără să se asigure, fiind și sub influența băuturilor alcoolice.

Cazul fortuit potrivit art. 47 vechiul Cod penal este reprezentat de acțiunea-inacțiunea unei persoane care produce un rezultat neconceput, neurmărit și nedovedit de autorul acțiunii, rezultatul datorându-se unei alte acțiuni a cărei prezență nu a putut fi prevăzută.

Rezultatul acțiunii nu poate fi prevăzut și nici nu va fi imputat din punct de vedere subiectiv autorului faptei, excluzându-se în acest mod caracterul penal al faptei datorită lipsei de vinovăție.

Cazul fortuit este, așadar, o situație în care acțiunea sau inacțiunea unei persoane a produs un rezultat neconceput și neurmărit de ea, datorită acțiunii unei forțe a cărei intervenție nu a putut fi prevăzut. Caracteristic acestei situații este faptul că, acțiunea sau inacțiunea unei persoane produce un rezultat socialmente periculos, neașteptat, datorită faptului că intră în concurs cu o împrejurare fortuită neprevizibilă, care produce în fapt acel rezultat.

Deși vătămarea produsă se înscrie printre urmările acțiunii sau inacțiunii inculpatului, totuși acest rezultat nu-i poate fi imputat din punct de vedere subiectiv, fiind străin de conștiința lui și datorat unei împrejurări imprevizibile. Imprevizibilitatea ivirii împrejurării cauzatoare a rezultatului însuși exclude vinovăția persoanei și, prin aceasta, caracterul penal al faptei.

Trebuie să fie subliniat însă caracterul obiectiv și general al imprevizibilității rezultatului, în cazul fortuit, în sensul că ea ține de limitele generale omenești ale posibilității de prevedere a ivirii împrejurărilor fortuite. Nimeni, în această situație, nu poate și deci nu i se poate pretinde să prevadă rezultatul socialmente periculos.

Tocmai în aceasta constă deosebirea dintre imprevizibilitatea ivirii împrejurării fortuite și imprevizibilitatea subiectivă care apare în situația în care făptuitorul, deși trebuie să prevadă rezultatul în genere previzibil al faptei sale, totuși, datorită unor deficiențe și limite personale, n-a putut prevedea în fapt acest rezultat. Imprevizibilitatea este, în acest caz, subiectivă și deci personală, putând fi angajată răspunderea juridică.

În cauza de față caracterul obiectiv și general al imprevizibilității rezultatului de către inculpat se grefează pe următoarele împrejurări și anume: locul prin care victima s-a angajat în traversarea străzii nu era amenajat pentru trecere pietoni; victima nu s-a asigurat la traversarea străzii, astfel că inculpatul a fost surprins de apariția acesteia pe carosabil și nu a putut evita impactul; conform raportului medico legal întocmit în cauză, victima avea în sânge la data internării o concentrație alcoolică de 2,85%o etanol, suferind o intoxicație etanolică acută.

Citeste mai mult  Lămurirea hotărârii judecătorești

Din cele arătate anterior, reiese în opinia primei instanțe că, în sarcina inculpatului nu se poate reține vreo culpă în producerea incidentului rutier, conducerea cu aproximativ 70 km/h a autocamionului neavând nicio contribuție în ce privesc urmările faptei, astfel că, în temeiul art. 396 alin. 1 și 5 Cod procedură penală, raportat la art. 16 alin. 1 litera d Cod procedură penală și la art. 31 Cod penal, prima instanță a dispus achitarea inculpatului, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin.1 și 2 Cod penal. (….)

***Ucidere din culpă. Nerespectarea regimului de viteză. Victimă care traversa strada printr-un loc nepermis. Achitare***

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, care apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală sub aspectul greșitei achitări a inculpatului în baza dispozițiilor art. 16 litera d Cod procedură penală și art. 31 Cod penal (cazul fortuit).

Analizând cauza prin prisma motivelor de apel invocate dar și din oficiu în limitele prevăzute de lege, Curtea reține următoarele:

În mod judicios instanța de fond având în vedere probele administrate în cauză a stabilit situația de fapt dar nu a dat acesteia încadrarea juridică corespunzătoare prevederilor legale, constatând în mod greșit existența unei împrejurări fortuite și imprevizibile respectiv a cazului fortuit.

Specific cazului fortuit așa cum a indicat și instanța de fond, din punct de vedere teoretic, acesta are următoarele particularități:

-imposibilitatea obiectivă, generală de prevedere a unei împrejurări care suprapusă peste activitatea licită sau ilicită a făptuitorului, conduce în final la un rezultat penal dar neimputabil.

– la stabilirea acestor împrejurări, trebuie recurs la un proces comparativ, luându-se ca etalon omul mediu , prudent și diligent aflat în situații identice cu cel care a acționat, aprecierea făcându-se pe cât posibil în considerarea unui moment, respectiv reținerea surselor cazului fortuit (fenomene ale naturii, defecțiuni tehnice, comportamente imprudente, manifestări ale unor animale).

În acest context, conduita victimei care fiind în stare de ebrietate s-a angajat în traversarea drumului din partea dreaptă a direcției de mers a inculpatului, fără să se asigure și prin loc nepermis, ar părea că poate fi un comportament imprudent care să genereze apariția cazului fortuit.

Din probele administrate în cauză, respectiv din raportul de expertiză tehnică întocmit în faza de urmărire penală se desprind următoarele concluzii:

a) viteza de circulație a autoutilitarei și a semiremorcii conduse de inculpat înainte de accident a fost de 70km/h.

b) din analiza modului de producere a accidentului rezultă că ambii participanți la trafic puteau evita accidentul, respectiv:

– victima dacă nu trecea fără să se asigure printr-un loc nesemnalizat și neamenajat pentru traversarea pietonilor .

Citeste mai mult  Renunțare la judecată. Greșita aplicare a art. 406 NCPC

– inculpatul se deplasa cu o viteză de 70 km/h peste viteza maximă admisă de lege, respectiv 50km/h.

– se precizează în capitolul din expertiză- Modalități de evitare a accidentului că autotrenul condus de inculpat – dacă ar fi circulat cu o viteză maximă de 62,5 km/h putea evita accidentul.

În raport de aceste concluzii, se constată că nu este îndeplinită condiția unei situații imprevizibile, respectiv imposibilitatea obiectivă, generală de prevedere a unei împrejurări care suprapusă peste activitatea licită sau ilicită a făptuitorului, conduce în final la un rezultat penal dar neimputabil.

Mai concret, inculpatul în calitate de conducător auto trebuia să circule în așa fel încât să nu afecteze fluența și siguranța circulației și să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor (art. 35 din OUG 195/2002).

De asemenea, inculpatul în calitate de conducător auto trebuia să respecte regimul legal de viteze și să o adapteze în funcție de condițiile de drum astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță ( art 48 OUG 195/2002).

În condițiile în care inculpatul conducea autovehiculul cu viteză de 70 km/h, în condițiile în care pe sectorul de drum respectiv limita de viteză admisă era de 50 km/h nu se mai poate aplica instituția cazului fortuit în condițiile în care se reține existența unei culpe în sarcina inculpatului, care a dus în final la producerea rezultatului periculos .

Mai exact, fără a nega culpa victimei de a se angaja fără să se asigure și în prin loc nemarcat în traversarea drumului, faptul că inculpatul are și el o culpă în producerea accidentului de circulație, respectiv deplasarea cu o viteză de 70 km/h, cu 20 de km peste limite legală duce la înlăturarea existenței cazului fortuit.

Acest lucru rezultă cu atât mai mult, cu cât din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză rezultă că accidentul ar fi putut fi evitat dacă inculpatul ar fi condus autovehiculul cu o viteză maximă de 62,5 km/h.

Deci, dacă inculpatul se deplasa cu viteza legală prevăzută de lege pe segmentul de drum respectiv de 50 km/h putea evita accidentul de circulație.

***Decesul victimei unui accident rutier. Culpa medicului. Răspunderea pentru ucidere din culpă a șoferului***

De asemenea, nu se poate considera că era o situație absolut imprevizibilă traversarea drumului prin loc nemarcat de către o persoană în condițiile în care în trafic se pot ivi situații deosebite (apariția unei căruțe nesemnalizate, a unui biciclist, a unui obstacol etc.), care pun la încercare abilitățile și experiența unui conducător auto.

În concluzie, în mod greșit instanța de fond a dispus achitarea inculpatului pentru fapta dedusă judecății , constatând existența cazului fortuit. (…)

Constatând săvârșirea faptei cu vinovăția în forma culpei de către inculpat urmează a se dispune condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 alin 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal.” (Curtea de Apel Galați, Decizia penală nr. 680/2015, www.rolii.ro)

Cuvinte cheie: > >