Faptele judecătorului concretizate în utilizarea unor expresii nepotrivite și exprimarea în mod public, în şedinţa de judecată, de critici la adresa colegilor judecători și a unor aprecieri personale cu privire la soluţiile pronunţate de instanţa de control judiciar, întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004.
Extras din considerentele deciziei nr. 176/2018 a ÎCCJ:
”În ceea ce priveşte fapta prevăzută de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, legiuitorul a stabilit că reprezintă abatere disciplinară „atitudinile nedemne în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de colegi, celălalt personal al instanţei sau parchetului în care funcţionează, inspectori judiciari, avocaţi, experţi, martori, justiţiabili ori reprezentanţii altor instituţii”.
Potrivit dispoziţiilor art. 104 din Legea nr. 161/2003: „magistraţilor le este interzisă orice manifestare contrară demnităţii funcţiei pe care o ocupă ori de natură să afecteze imparţialitatea sau prestigiul acesteia”.
Aceste dispoziţii se completează cu cele ale art. 4 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora judecătorii şi procurorii sunt obligaţi ca, prin întreaga lor activitate, să asigure supremaţia legii, să respecte drepturile şi libertăţile persoanelor, să respecte Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor.
În acest context, se impun a fi reţinute dispoziţiile art. 17 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor, conform cărora: „Judecătorii şi procurorii sunt datori să se abţină de la orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea lor în funcţie şi în societate”.
De altfel, în Codul deontologic aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 328/2005, un întreg capitol reglementează „Demnitatea şi onoarea profesiei de judecător sau procuror”.
Din interpretarea literală, sistematică şi teleologică a tuturor textelor normative mai sus menţionate, rezultă că modelarea statutului disciplinar al magistraţilor, integrat statutului profesional al acestora, implică respectarea obligaţiei de a avea o comportare corectă, demnă şi rezervată, de natură a menţine neştirbit prestigiul justiţiei, responsabilitatea în menţinerea imaginii justiţiei şi a statutului magistratului fiind o îndatorire profesională.
În speţă, i se impută recurentei atitudinea inadecvată caracterului solemn al şedinţei de judecată, concretizată în utilizarea unor expresii nepotrivite ori în exprimarea unor critici la adresa colegilor judecători sau a unor consideraţii privind soluţiile pronunţate de instanţa de control judiciar, formularea în mod public, în şedinţa de judecată, a unor aprecieri personale cu privire la hotărârea Curţii de Apel, precum şi modul în care şi-a motivat declaraţiile de abţinere în mai multe dosare.
Cu just temei, pe baza materialul probator administrat, instanţa de disciplină a dedus existenţa laturii obiective a abaterii în discuţie, fiind demonstrat fără dubiu că, în timpul şedinţelor de judecată, judecătorul a folosit expresii de genul: „atâta ghiveci ce s-a întâmplat în societatea asta”, „eu mă bucur să scap de dosar”, „domnii de la Fisc se cred stat în stat”, „Le cer ca tâmpita de n-şpe mii de ori în scris şi pe ei îi doare fix în pix (…). Păi în ce stat trăim, frate, că nu suntem în Bangladesh, aici (…). Să le iasă din cap că ei sunt tari şi mari şi că ei pot să taie şi să spânzure (…)”, „ doamna de la Q. să afle că instituţia tranzacţiei şi instituţia renunţării la judecată sunt două chestiuni distincte! Punct! Nu că îmi vine mie pe chelie…”, „eu nu sunt Mafalda, sunt simplu judecător”, „poate dumnealor nu au învăţat temeinic carte, ei bine, eu am învăţat”, „suntem în duşmănie, serios? Am putea să fim în duşmănie dacă v-aş face o plângere penală pentru afirmaţie pe care aţi făcut-o, că( …) are influenţă asupra noastră”, „nu sunt sănătoşi la cap!”.
Examinarea conţinutului concret al afirmaţiilor respective denotă o atitudine de superioritate, şicanatorie şi lipsită de respect atât faţă de părţile prezente în sala de şedinţă, cât şi faţă de colegii judecători, în condiţiile în care recurenta şi-a exprimat în mod public părerea despre profesionalismul acestora menţionând, cu referire la hotărârea Curţii de Apel., de exemplu, că: „nu se poate anula în totalitate”, „între o excepţie absolută şi una relativă a preferat pe cea relativă”, „partea a profitat de neştiinţa judecătorilor, sunt din păcate mulţi promovaţi de la secţia penală”, „nu pot să fiu de acord cu soluţia Curţii”, „dumnealor de la Curte efectiv nu au în vedere decât Codul de procedură fiscală, cu care, apropo, legea insolvenţei nu se completează „.
Cu just temei instanţa de disciplină a considerat că acest mod în care pârâta judecător s-a manifestat în şedinţele de judecată din 2 noiembrie 2015, 4 aprilie 2016, 6 iunie 2016, 12 septembrie 2016, 24 octombrie 2016, prin utilizarea unor expresii nepotrivite, prin iniţierea unor dialoguri fără relevanţă juridică, prin exprimarea unor critici la adresa unor colegi magistraţi şi a soluţiilor pronunţate de instanţa de control judiciar întruneşte premisa legală privind nedemnitatea atitudinii.
De asemenea, justificarea declaraţiilor de abţinere formulate de către recurenta judecător la 21 ianuarie 2015, 10 iulie 2015, 2 decembrie 2015, 23 februarie 2016, 2 martie 2016, 2 aprilie 2016, 7 şi, respectiv, 12 septembrie 2016, prin expunerea unor argumente ce au pus în discuţie chiar temeinicia soluţiilor instanţei de fond prin care s-a dispus casarea/anularea hotărârilor pronunţate de pârâtă, de exemplu: „consider că din eroare instanţa de control judiciar a criticat soluţia sub aspectul nedovedirii existenţei autoutilitarei în patrimoniul pârâtului”, „motivul pentru care s-a dispus casarea este acela că lichidatorul nu a motivat suficient cererea, neglijând să observe că cererea de atragere a răspunderii a fost precizată ulterior introducerii acţiunii”,” instanţa de apel nu poate verifica decât în limitele cu care a fost investită stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, putând să invoce din oficiu doar motive de ordine publică”, „ignorându-se faptul că pe parcursul a aproape trei pagini am motivat cu lux de amănunte toate faptele făcute de cei doi pârâţi”, „hotărârea instanţei de control judiciar este „greşită din toate punctele de vedere nu se circumscrie scopului prevăzut de lege pentru formularea unei astfel de declaraţii, depăşind cadrul legal ce reglementează soluţionarea acestui incident procedural. (…)
Faptele în discuţie, sub aspectul laturii obiective, întrunesc cerinţele prevăzute de textul legal incriminator mai sus menţionat.” (ÎCCJ, Completul de 5 judecători, decizia civilă nr. 176 din 8 octombrie 2018, www.scj.ro)
Cuvinte cheie: abatere disciplinara > judecator > Legea nr. 303/2004