„Din probele administrate rezultă în mod cert că reşedinţa obişnuită a familiei, înaintea deplasării minorei în România, a fost în Italia, or, apelanta, în condiţiile în care ar fi înţeles să conteste această situaţie de fapt, era obligată să şi facă dovezi în acest sens, sarcina probei revenindu-i, conform art. 249 din Noul Cod de procedură civilă.
Hotărârea judecătorească prin care s-a stabilit, în mod provizoriu, locuinţa minorei la domiciliul reclamantei, nu înlătură caracterul ilicit al reţinerii. Potrivit art.17 din Convenţia de la Haga, respectarea hotărârilor judecătoreşti nu are înrâurire decât asupra unui proces de fond vizând custodia minorei, nu într-o cauză de răpire internaţională de copii în sensul art.3 din Convenţie”. (Curtea de Apel București, Secția a III-a Civilă și pentru cauzecu minori și de familie, Decizia Civilă nr.229A/02.06.2014)
Cuvinte cheie: Conventia de la Haga > inapoiere minor > resedinta
