Potrivit art.781 cod pr.civ [devenit art. 782 după republicare].; „Poprirea se înfiinţează la cererea creditorului de către un executor judecătoresc al cărui birou se află în circumscripţia curţii de apel unde îşi are domiciliul sau sediul debitorul ori terţul poprit.(2) În cazul popririi pe conturile unei persoane fizice sau juridice, competenţa aparţine executorului judecătoresc al cărui birou se află în circumscripţia curţii de apel de la domiciliul sau sediul debitorului ori, după caz, de la sediul principal sau, după caz, de la sediile secundare ale instituţiei de credit unde debitorul şi-a deschis contul. Dacă debitorul are mai multe conturi deschise, competenţa pentru înfiinţarea popririi asupra tuturor conturilor aparţine executorului judecătoresc de la oricare dintre locurile unde acestea au fost deschise. (3) Dispoziţiile art. 651 alin. (4) sunt aplicabile.”
Potrivit art. 43 alin.1 şi 3 din Legea nr. 31/1990, sucursalele şi celelalte sedii secundare – agenţii, puncte de lucru sau alte asemenea sedii – sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăţilor .
Se apreciază că Noul Cod civil, referindu-se la acest element de identificare a oricărei persoane juridice (art. 227), nu foloseşte sintagma de „sediu principal”, făcând distincţie între sediul stabilit potrivit actului de constituire sau statutului şi „sedii cu caracter secundar” pentru sucursalele, reprezentanţele sale teritoriale şi punctele de lucru.
În conţinutul legii speciale privind societăţile, respectiv Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, termenul de „sediu”, fără a fi însoţit de menţiunea „secundar” ori fără indicarea unităţii fără personalitate juridică, este folosit cu sensul de „sediu social” sau „sediu principal”.
Aşadar, potrivit noilor dispoziţii civile, atunci când legiuitorul se referă generic la „sediu” în privinţa persoanei juridice, se are în vedere sediul principal, respectiv sediul stabilit potrivit actului de constituire sau statutului. Atunci când legiuitorul doreşte să facă referire la sediul secundar, el o va face în mod expres în conţinutul textului.
Întrucât textul art. 781 alin. 2 din NCPC are în vedere şi sucursala, agenţia, punctul de lucru a instituţiei de credit unde debitorul si-a deschis contul, rezultă că legiuitorul a condiţionat competenţa executorului judecătoresc al cărui birou se află în circumscripţia curţii de apel de la sediile secundare ale instituţiei de credit, de existenţa unui cont deschis al debitorului la această sucursală, agenţie, punct de lucru a instituţiei de credit.
La poprire, se are în vedere faptul că debitorii deţin bunuri mobile urmăribile, respectiv sume de bani într-un cont bancar . Dacă unicul cont este deschis la sediul secundar atunci competenţa aparţine executorului judecătoresc al cărui birou se afla în circumscripţia curţii de apel de la sediul secundar; dacă unicul cont este deschis la sediul principal, atunci competenţa nu mai aparţine executorului judecătoresc al cărui birou se afla în circumscripţia curţii de apel de la sediul secundar, ci cel de la sediul principal.
În aceste condiţii, cum atât sediul debitorului, cât şi sediul principal al instituţiei de credit unde debitorul şi-a deschis contul se află în Bucureşti, tribunalul apreciază că rezultă în mod neechivoc faptul că SCPEJ al cărui birou se află în circumscripţia Curţii de Apel Cluj, nu este competent teritorial să pună în executare prin poprire dispoziţiile titlului executoriu menţionat mai sus, neavând biroul în circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti, susţinerile contrare fiind nefondate. (Tribunalul Maramureș, Secţia II-a Civilă de Contencios Administrativ şi Fiscal, Decizia nr. 261/A/2015, portal.just.ro)
Cuvinte cheie: competenta teritoriala > executor judecatoresc > poprire
