În cazul în care cetăţeanul român nu a fost condamnat în străinătate, pentru o faptă comisă pe teritoriul statului emitent, ci în România, pentru o faptă comisă pe teritoriul statului român, hotărârea statului italian prin care s-a respins cererea autorităţilor judiciare române de predare în România persoanei condamnate, în baza unui mandat european de arestare, dispunându-se ca pedeapsa să fie executată în Italia, unde cetăţeanul român avea statut de rezident, nu este o hotărâre susceptibilă de executare în România.
Prin efectul transferării executării pedepsei dispusă de Curtea de Apel din Roma statul român nu mai poate redeveni stat de executare decât în condiţiile prev. de art.133 alin. 1 lit. c), d), sau e) din Legea nr. 302/2004, respectiv atunci când statul de executare renunţă în mod expres la dreptul său de executare, când arată că nu mai poate executa pedeapsa sau măsura privativă de libertate întrucât persoana condamnată a evadat şi nu a fost găsită pe teritoriul său sau când nu poate pune în executare pedeapsa sau măsura privativă întrucât persoana condamnată nu a fost găsită pe teritoriul său. (Curtea de Apel Craiova, Sectia Penala, Decizia nr. 9/2015, portal.just.ro)
Cuvinte cheie: executare pedeapsa > persoana condamnata
