În Monitorul Oficial cu numărul 372 din 16 mai 2016 a fost publicată Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Poede împotriva României din 15 septembrie 2015, definitivă la 15 decembrie 2015.
Reclamantul a susţinut că a fost supus la rele tratamente de către forţele de ordine şi a denunţat lipsa unei anchete efective în această privinţă.
Situația de fapt
Incidentele denunţate de reclamant au survenit, potrivit acestuia, în următorul context:
La 18 august 2009, în jurul orei 22, acesta îl însoţea pe fratele său, care conducea un autoturism în oraşul Vaslui. Din cauza unei pene, fratele său a oprit autoturismul, l-a parcat şi a plecat să caute o cheie pentru a desface prezoanele antifurt ale roţii. Acesta a rămas lângă maşină, aşteptându-l pe fratele său.
La scurt timp, au sosit doi agenţi de poliţie. Aceştia i-au indicat că parcase autoturismul într-o zonă în care parcarea era interzisă şi i-au solicitat prezentarea unui act de identitate. Acesta le-a explicat poliţiştilor că autoturismul a rămas în pană şi că nu putea să prezinte cartea sa de identitate, deoarece o lăsase la autoritatea locală pentru reînnoire. Totuşi, le-a precizat numele şi adresa domiciliului său. Refuzând să creadă afirmaţiile reclamantului, unul din poliţişti l-a sunat pe superiorul său ierarhic şi doi jandarmi au ajuns imediat la faţa locului. După sosirea lor, poliţistul C.D. a scos pistolul şi l-a îndreptat spre capul acestuia, spunându-i „Îţi vin de hac!”. Poliţistul şi cei doi jandarmii l-au lovit cu pumnii şi picioarele în faţă, în zona toracică şi în picioare. Din ordinul superiorului ierarhic, care a strigat „Luaţi-l pe Poede la Poliţie”, cei doi jandarmi l-au trântit la pământ şi l-au încătuşat. Apoi, acesta a fost urcat în maşina poliţiei şi condus la sediul poliţiei. Odată ajunşi, în timp ce a fost ţinut de braţe de un jandarm, poliţistul C.D. l-a lovit cu capul de perete şi a continuat să îl lovească cu pumnii şi picioarele în faţă şi la nivelul toracelui.
La 19 august 2009, a fost întocmit un certificat medico- legal, în care se preciza:
– că reclamantul prezenta o entorsă şi o tumefacţie la genunchiul stâng, o echimoză în zona parieto-temporală, o tumefacţie la nivelul sprâncenei drepte, precum şi multiple echimoze şi excoriaţii la nivelul sprâncenei stângi, în regiunea cervicală şi deltoidiană, pe mâini, braţe şi picioare;
– că aceste leziuni necesitau între 16 şi 18 zile de îngrijiri medicale;
– că acestea fuseseră cauzate prin aplicarea unor lovituri cu obiecte contondente sau prin lovirea de obiecte similare.
Printr-un proces-verbal întocmit la 18 august 2009, reclamantului i s-a aplicat o amendă contravenţională pentru staţionarea vehiculului într-o zonă interzisă şi pentru refuzul de a se legitima. (anulat de instanță care a concluzionat că reclamantul nu a condus vehiculul staţionat într-o zonă interzisă; că acesta nu se afla în posesia cărţii sale de identitate pentru că aceasta a fost reînnoită de autoritatea competentă abia la 21 august 2009).
Printr-un al doilea proces-verbal, reclamantului i s-a aplicat o a doua amendă, pentru provocarea unui scandal pe drumul public şi pentru refuzul de a se legitima. (anulat de instanță care l-a considerat ilegal, pe motiv că prevedea o singură sancţiune pentru două contravenţii diferite).
În aprilie 2010, reclamantul a depus la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui şi la Inspectoratul de Poliţie Judeţean două plângeri diferite pentru purtare abuzivă [în temeiul art. 250 alin. (3) din Codul penal] împotriva celor doi jandarmi şi a agentului de poliţie C.D., implicaţi în evenimentele din 18 august 2009. Acesta s-a constituit parte civilă şi a solicitat ascultarea a doi martori oculari.
La 3 mai 2010, parchetul l-a audiat pe reclamant, care a prezentat versiunea sa asupra faptelor.
În aprilie şi mai 2010, parchetul a audiat şi poliţiştii şi jandarmii care participaseră la interpelarea reclamantului.
Agentul de poliţie C.D. a afirmat că reclamantul se afla la volanul autoturismului, care era parcat într-o zonă interzisă, şi că acesta declarase că era proprietarul autoturismului.
Ceilalţi agenţi ai statului au afirmat că C.D. nu îl ameninţase sau agresase pe reclamant în niciun fel.
La 11 mai 2010, parchetul a audiat un martor propus de reclamant, care a confirmat versiunea asupra faptelor prezentată de agenţii de poliţie şi de jandarmi.
Al doilea martor propus de reclamant a fost citat să se înfăţişeze o singură dată, prin afişarea pe uşa apartamentului său, dar acesta nu s-a prezentat.
Prin Rezoluţia din 18 mai 2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui a dispus neînceperea urmăririi penale.
Reclamantul a contestat această decizie fără succes însă.
În faţa instanţelor, reclamantul a solicitat suspendarea procedurilor până la încheierea procedurii iniţiate în faţa parchetului militar dar s-a lovit de un refuz.
În lunile iunie şi iulie 2010, reclamantul a depus în faţa parchetului militar noi plângeri penale pentru abuz în serviciu (art. 246 din Codul penal) şi pentru purtare abuzivă [în temeiul art. 250 alin. (3) din Codul penal] împotriva agenţilor de poliţie şi a jandarmilor implicaţi în incidentele din 18 august 2009. În cursul procedurii, acesta şi-a completat plângerile, adăugând acuzaţia de fals intelectual şi uz de fals (art. 289 şi art. 291 din Codul penal), precum şi de mărturie mincinoasă (art. 260 din Codul penal). În afara agresării sale, reclamantul le-a imputat poliţiştilor şi jandarmilor şi înscrierea unor menţiuni false în procesele-verbale de contravenţie întocmite în ziua faptelor şi, ulterior, de declaraţii false făcute în cadrul anchetei preliminare declanşate ca urmare a primei plângeri penale a acestuia. Acesta l-a inclus în plângere şi pe superiorul ierarhic al poliţiştilor, pentru instigare la abuz în serviciu şi la purtare abuzivă.
La 16 iulie şi 2 septembrie 2010, parchetul l-a audiat pe reclamant. Acesta din urmă a solicitat ascultarea a şase martori.
***CEDO. Moartea unui pacient în urma neglijenței post-operatorii. Încălcarea art. 2 din Convenție***
Reclamantul a prezentat un nou certificat medico-legal, întocmit la 14 septembrie 2010 şi care atesta că acesta suferea de hidartroză la unul din genunchi şi de leziuni ale ligamentului încrucişat. Erau necesare între 24 şi 26 de zile de îngrijiri medicale.
În cursul anchetei, parchetul militar a audiat mai mulţi martori oculari ai incidentului din 18 august 2009. Patru dintre ei, printre care fratele şi cumnata reclamantului, au confirmat faptul că, într-adevăr, poliţistul C.D. îl ameninţase pe reclamant cu pistolul şi că acesta din urmă a fost lovit cu pumnii şi cu picioarele de către poliţişti şi jandarmi.
Martorul I.O., care fusese audiat şi în cadrul primei proceduri, a declarat că era aşezat la o masă pe o terasă atunci când autoturismul fratelui reclamantului a oprit. Îl văzuse pe reclamant aplecându-se pentru a le arăta membrilor forţelor de ordine roata maşinii, dar, având în vedere că se afla de cealaltă parte a maşinii, nu a văzut circumstanţele în care acesta fusese încătuşat şi nici dacă a fost lovit.
La 18 octombrie 2010, cauza a fost trimisă Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi. La 27 ianuarie 2011, parchetul i-a audiat pe poliţiştii implicaţi în incidentul din 18 august 2009, precum şi pe superiorul lor ierarhic.
Patru martori oculari au refuzat să se înfăţişeze în faţa parchetului în vederea confruntării lor cu membrii forţelor de ordine. Aceşti patru martori au declarat că agenţii statului erau persoane violente, care ţineau prima pagină a presei locale şi care îi aplicaseră reclamantului amenzi contravenţionale în mod abuziv. În schimb, au declarat că sunt pregătiţi să răspundă eventualelor întrebări adresate de o instanţă.
La 17 februarie 2011, a avut loc singura confruntare, între fratele reclamantului, pe de o parte, şi superiorul ierarhic al poliţiştilor, pe de altă parte. Fiecare şi-a menţinut propria versiune asupra faptelor.
La 23 februarie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a pronunţat o rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale împotriva superiorului ierarhic al poliţiştilor şi a trimis restul dosarului la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui. Prin Rezoluţia din 11 aprilie 2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui a dispus neînceperea urmăririi penale.
Reclamantul a făcut plângere împotriva rezoluţiilor de neîncepere a urmăririi penale, respinsă de Tribunal.
Aprecierea Curții
1. Cu privire la pretinsele rele tratamente
În speţă, Curtea subliniază că nu este contestat faptul că leziunile reclamantului sunt suficient de grave pentru a intra în domeniul de aplicare a art. 3 din Convenţie.
În plus, deşi circumstanţele în care a fost rănit reclamantul fac obiectul unor dezbateri aprinse între părţi, Guvernul recunoaşte că leziunile persoanei respective au fost cauzate de agenţii statului. Curtea consideră stabilit faptul că leziunile identificate au apărut pe corpul persoanei în cauză în cursul interpelării din 18 august 2009.
Pentru aprecierea elementelor care îi permit să afirme dacă a existat o încălcare a art. 3, Curtea se bazează pe principiul probei „dincolo de orice îndoială rezonabilă”, iar o astfel de probă poate rezulta dintr-o serie de indicii sau de prezumţii irefragabile, suficient de puternice, clare şi concordante .
În speţă, Guvernul susţine că acţiunea agenţilor statului se înscria în încercarea lor de a-l conduce pe reclamant la secţia de poliţie, cu scopul verificării identităţii acestuia, la care refuzase să se supună. În aceste condiţii, ei au recurs la forţă pentru a-l imobiliza întrucât refuza să se conformeze ordinelor şi devenise violent.
Reclamantul contestă acest argument. Având în vedere probele contradictorii prezentate în faţa sa, în special declaraţiile martorilor, Curtea apreciază că nu este în măsură să se pronunţe cu privire la problema de a stabili circumstanţele în care au fost provocate leziunile. În plus, în absenţa unei expertize medico-legale privind posibilele cauze ale leziunilor constatate, Curtea consideră că este imposibil să stabilească, pe baza probelor prezentate în faţa sa, dacă leziunile suferite de reclamant corespund sau nu unei recurgeri la forţă necesară şi totodată proporţională.
Prin urmare, Curtea apreciază că nu poate să constate încălcarea art. 3 sub aspect material, în ceea ce priveşte pretinsele rele tratamente suferite de persoana în cauză.
2. Cu privire la caracterul efectiv al anchetei
În speţă, având în vedere elementele prezentate în faţa sa şi în special certificatul medical al reclamantului, Curtea consideră că acuzaţiile de rele tratamente erau „credibile”, cel puţin începând din momentul în care autorităţile competente au luat cunoştinţă de documentul medical în cauză.
Curtea constată că au avut loc, într-adevăr, două anchete preliminare în cauză.
Curtea observă, de asemenea, că, în cadrul primei proceduri iniţiate de reclamant, parchetul s-a limitat la ascultarea acestuia, a celor patru poliţişti şi jandarmi implicaţi în evenimente, precum şi a unui singur martor dintre cei propuşi de reclamant. Acesta nu a făcut demersuri serioase pentru a-l audia pe cel de-al doilea martor propus de reclamant.
În plus, instanţa nu a considerat util să dispună parchetului ascultarea celorlalţi martori oculari care au dat declaraţii care confirmau versiunea reclamantului asupra faptelor, în cadrul unei proceduri paralele
În continuare, Curtea observă că, în cadrul celei de-a doua proceduri, parchetul militar i-a ascultat iniţial pe martorii respectivi, precum şi pe şeful agenţilor de poliţie care asistaseră la evenimente.
În schimb, se pare că celelalte parchete în faţa cărora a fost trimisă procedura ulterior nu au efectuat o examinare veritabilă a declaraţiilor acestora – chiar şi cu riscul eliminării acestora, dacă era cazul.
În fapt, s-a dovedit că Pachetul de pe lângă Tribunalul Vaslui a pronunţat rezoluţia sa de neîncepere a urmăririi penale în data de 11 aprilie 2011 pe baza deciziilor adoptate în cadrul primei proceduri iniţiate de reclamant, apreciind că de atunci nu au fost descoperite fapte sau împrejurări noi.
***CEDO. Aducerea unui martor prin constrângere în fața autorităților urmată de punerea sub acuzare și arestarea sa. Încălcarea prevederilor Convenției***
Or, astfel cum a admis chiar Tribunalul Vaslui, tocmai declaraţiile în cauză constituiau, în sine, dacă nu fapte şi împrejurări noi, cel puţin elemente noi în raport cu prima procedură.
Se pare că nici tribunalul nu a analizat temeinic aceste mărturii.
Prin urmare, trebuie să se constate că autorităţile au ales să îşi întemeieze deciziile exclusiv pe declaraţiile agenţilor statului şi pe cea a martorului care a confirmat versiunea lor asupra faptelor. În absenţa unei explicaţii plauzibile în această privinţă, Curtea consideră că nu există niciun motiv pentru a acorda prioritate versiunii agenţilor statului asupra celei a reclamantului.
În plus, Curtea constată că autorităţile naţionale nu au dispus efectuarea unei expertize medicale în niciuna dintre cele două proceduri, deşi o astfel de măsură de cercetare ar fi putut permite elucidarea posibilelor cauze ale leziunilor suferite de reclamant şi ar fi dat mai multă greutate concluziilor acestora.
În orice caz, trebuie subliniat faptul că, în niciun moment, nu a fost iniţiată urmărirea penală în speţă. Or, Curtea a subliniat deja că neînceperea urmăririi penale în cauze care privesc acuzaţii de rele tratamente, aplicate unor persoane care se află „în custodia poliţiei”, este susceptibilă să compromită validitatea oricărei probe reţinute în cursul cercetării.
În speţă, rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale s-a bazat pe simple declaraţii, care nu aveau calitatea de probe, în sensul normelor de procedură penală din legislaţia românească. Acest lucru este cu atât mai grav într-un caz precum cel în speţă, în care leziunile au fost atestate printr-un certificat medical. În aceste condiţii, Curtea consideră că nu este necesar să continue examinarea argumentului reclamantului care se referă la problema calităţii deţinute de agenţii statului audiaţi de parchet.
În concluzie, Curtea apreciază că autorităţile naţionale nu au desfăşurat o anchetă adecvată, care să poată permite clarificarea problemei dacă folosirea forţei de către agenţii statului împotriva reclamantului a fost proporţională.
Aceste elemente sunt suficiente Curţii pentru a concluziona că a fost încălcat art. 3 din Convenţie sub aspect procedural.
Cuvinte cheie: ancheta efectiva > cauza Poede impotriva Romaniei > CEDO > pedepse sau tratamente inumane ori degradante
