”Actul juridic a cărui nulitate se invocă nu este un contract de cesiune de drept litigios ci, eventual, un contract de mandat fără reprezentare. Această concluzie se desprinde şi din alte clauze stipulate de părţi în cuprinsul contractului, definitorie, în acest sens, fiind prevederea prin care cesionarul este obligat să vireze toate sumele recuperate într-un cont special deschis de către ambele părţi, din care nu se poate retrage nicio sumă fără acordul ambelor părţi. De asemenea, cesionarul avea obligaţia să facă toate demersurile legale necesare în vederea recuperării dreptului litigios de creanţă şi să informeze lunar cedentul asupra demersurilor efectuate.
Astfel de obligaţii în sarcina cesionarului nu sunt specifice unei veritabile cesiuni, deoarece cedentul nu are nicio legătură cu sumele recuperate de cesionar de la debitor şi nu are dreptul să dispună în vreun fel asupra acestora şi nu are niciun interes ca cesionarul să depună toate diligentele pentru recuperarea creanţei, singurul interesat în acest sens fiind cesionarul.
Considerentele de fapt şi de drept menţionate anterior dovedesc cu certitudine că nu poate fi vorba despre o cesiune de drept litigios, de vreme ce cesionarul nu obţine nimic pentru sine, ci tot ce ar putea obţine trebuie sa remită cedentului. Deci, deşi în aparenţă, dreptul litigios ar aparţine cesionarului, în realitate, toate demersurile pe care acesta le întreprinde sunt în interesul cedentei, scopul urmărit de părţi la încheierea contractului vizând obligarea cesionarului ca, în nume propriu, dar în interesul cedentei să facă toate demersurile juridice pentru recuperarea creanţei de debitoarea SC.” [Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia comercială, Decizia comercială nr. 17/18 februarie 2011, portal.just.ro]
Cuvinte cheie: contract de cesiune > drepturi litigioase > mandat fara reprezentare
