”Prin art.253 Cod civil se stabilesc mijloacele de apărare ale persoanelor fizice ale căror drepturi patrimoniale au fost încălcate ori ameninţate, stabilindu-se cadrul general al protecţiei drepturilor persoanei, precum şi a răspunderii civile delictuale. Codul civil prin normele sale a asigurat un echilibru între exercitarea dreptului la informare şi a celui la liberă exprimare în concordanţă cu art.10 CEDO.
În mod constant în practica CEDO ( cauza Groppera Radio AG c Elveţiei) s-a reţinut că libertatea de exprimare trebuie protejată indiferent ce mediu priveşte, în sensul că orice persoană are dreptul să-şi formuleze o opinie cu privire la tot ceea ce înseamnă mediul său socio-uman.
Din acest punct de vedere se constată că deşi libertatea de exprimare nu este şi nu trebuie să fie absolută, dreptul la liberă opinie şi exprimare trebuie exercitat , ca orice alt drept, în limitele sale fireşti, fără a prejudicia drepturile şi interesele legitime ale altor persoane. (…)
În funcţie de antrenarea răspunderii civile delictuale este adevărat că în situaţia lezării valorilor umane legate de demnitate, prestanţă în societate, perceperea pregătirii profesionale, important este a se stabili existenţa faptei ilicite, dar pentru acordarea unor daune morale este necesar ca cel care pretinde să prezinte un minimum de argumente şi indicii cu care să demonstreze în ce măsură drepturile personal nepatrimoniale i-au fost afectate.
Din acest punct de vedere instanţa a constatat că este necesară existenţa unor elemente probatorii de natură a permite acesteia să identifice anumite criterii de evaluare a întinderii prejudiciului moral, nefiind suficient a se da instanţei libertate totală de exprimare bazată pe gradul de percepere a judecătorului al universului psihic al fiecărei persoane.” (Curtea de Apel Craiova, Secția I civilă, Decizia nr. 3698/2016, portal.just.ro)
Cuvinte cheie: daune morale > dreptul la imagine > noul cod civil
