Nascut din nevoile societatii, contractul este rodul diverselor faze progresive ale acesteia. Astfel, dezvoltarea impetuoasa din ultimele decenii a tehnologiilor informationale si a aplicatiilor Internet a facut ca relatiile contractuale sa cunoasca forme noi, diferite de cele clasice.
Operatiunile contractuale de tip traditional primesc o abordare revolutionara ce se datoreaza electronicii – ca tehnica de a contracta si Internet-ului – ca mijloc de comunicare, aspect ce a adus cu sine concepte precum: contract electronic, comert electronic, afacere electronica etc.
Initial, termenul „internet” desemna orice legatura intre oricare retele intre mai multe calculatoare si care pot schimba informatii intre ele. In ziua de azi, termenul Internet (scris cu I mare) nu mai desemneaza doar o simpla retea, ci se refera la denumirea celei mai mari retele interconectate la nivel global, si este inteles, in principal, ca un mijloc de comunicare.
Raspandirea Internetului ca instrument de comunicare si exploatarea potentialului sau in relatiile contractuale, nu reprezinta altceva decat rezultatul evolutiei naturale de la contractul traditional la un contract adaptat celor mai noi cuceriri si posibilitati oferite de tehnologia informatiei.
Comertul electronic
Comertul pe Internet este o manifestare a exploatarii comerciale a Internetului. Este, in esenta, acelasi tip de comert clasic, cu diferenta specifica de a fi mediat de retele informatice, de unde denumirea de comert electronic. Altfel spus, comertul electronic este procesul de cumparare, vanzare sau schimb de produse, servicii sau informatii (tranzactii) prin intermediul retelelor de calculatoare (mijloace electronice).
Internetul a schimbat si continua sa schimbe fiecare aspect al vietii noastre, insa cele mai semnificative modificari s-au produs in domeniul comertului asupra caruia a adus o oua viziune, dand un puternic imbold comertului electronic. Astazi, atat companiile mari cat si cele mici folosesc Internetul fie ca o modalitate de a vinde si a reduce costurile, fie pentru imbunatatirea serviciilor oferite clientilor caci, automatizarea procesului comenzilor, creste eficienta, numarul pietelor de desfacere si permite ca afacerile sa fie active 24 de ore pe zi.
Cadru legislativ
Relatiile contractuale prin Internet sunt o adevarata provocare atat din punct de vedere tehnic cat si legal. Sub acest din urma aspect, servesc drept model eforturile apreciabile ale statelor lumii si ale organizatiilor internationale de a oferi un cadru juridic capabil sa raspunda dinamismului Internetului.
Pe plan national, cadrul legal este reprezentat in principal de Legea nr. 365/2002 privind comertul electronic republicata[1], Legea nr. 455/2001 privind semnatura electronica[2], Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private in sectorul comunicatiilor electronice[3] etc.
Pe plan mondial se poate remarca o preocupare intensa a statelor si a unor organizatii pentru reglementarea comertului electronic si crearea unei platforme juridice comune.[4]
UNCITRAL si-a asumat rolul de unificator de legislatie, Legea model privind comertul electronic, Legea model privind semnaturile electronice si Conventia O.N.U. privind utilzarea comunicarilor electronice in contractele internationale fiind manifestari notabile ale reglementarii in domeniu.
OCDE – Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica, in stransa legatura cu comertul electronic a elaborat un set de reguli privind protectia consumatorului.
Camera Internationala de Comert de la Paris s-a ocupat si ea de sfera electronica a comertului prin reglementarile GAPEC (Global Action Plan for Electronic Commerce), ECP (Electronic Commerce Project) si GUIDEC I si II (General Usage for International Digitally Ensured Commerce).
La randul ei, Uniunea Europeana a consacrat preocuparii aria comertului electronic si a adoptat Directiva nr.2000/31/C.E. asupra comertului electronic[5] si Directiva nr. 1999/93/C.E. privind un cadru comunitar pentru semnaturile electronice.[6]
Contract incheiat prin mijloace electronice. Contract in format electronic. Importanta preciziei terminologice
Codul Civil de la 1864, prin art. 942 defineste contractul ca fiind acordul intre doua sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge intre dansele un raport juridic, iar Noul Cod Civil prin art. 1166 stabileste ca prin contract se intelege “acordul de vointe dintre doua sau mai multe persoane cu intentia de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic”. Deci, contractul incheiat prin mijloace electronice este un acord de vointe, dintre doua sau mai multe persoane, de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic, acord exprimat prin intermediul mijloacelor electronice[7]. Asadar, prin folosirea retelei Internet, contractele se pot incheia on line – prin folosirea serviciilor care permit ofertarea si acceptarea in timp real, – sau off line, prin intermediul postei electronice.
In literatura de specialitate[8] s-a pus problema preciziei terminologice si a delimitarii contractului incheiat prin mijloace electronice de contractul in forma electronica si de contractul electronic. In primul rand, autorul respectiv arata ca notiunea de contract incheiat prin mijloace electronice este foarte cuprinzatoare implicand toate aceste mijloace chiar daca nu au valoare probatorie. Contractul in forma electronica este incheiat prin mijloace eletronice de prelucrare a informatiei si poate fi si probat prin astfel de mijloace. Deci diferenta dintre cele doua tipuri de contracte este data de aspectul probatoriu.[9] Astfel delimitate notiunile, contractul incheiat prin mijloace electronice este genul, iar contractul in forma electronica este specia.
Mai mult, autorul considera ca, la randul ei, notiunea de contract electronic, este improprie caci aceasta este specifica deosebirii speciilor de contracte in functie de materia juridica din care fac parte, din acest punct de vedere existand contracte civile, contracte administrative, iar contractul in forma electronica (si implicit contractul incheiat prin mijloace electronice) nu reprezinta o noua specie de contract.
Trebuie semnalat insa faptul ca, o buna parte a doctrine[10] nu sesizeaza sau trateaza cu indiferenta deosebirile de ordin terminologic mai sus prezentate. Daca ne raportam la legiuitor se poate remarca aceeasi insensibilitate, contractul pentru incheierea caruia se folosesc mijloace electronice fiind denumit atat contract incheiat prin mijloace electronice (art. 7-10 din Legea comertului electronic si art. 1245 din Noul Cod Civil) cat si contract electronic (denumirea marginala oferita tot de art. 1245 din Noul Cod Civil).
________________________________________
[1] M. Of., nr. 959 din 29 noiembrie 2006.
[2] M. Of., nr. 429 din 31 iulie 2001.
[3] M. Of., nr. 1101 din 25 noiembrie 2004.
[4] Pentru detalii: S. Mihaila, M.I. Bocsa, Reguli uniforme privind comertul electronic, in Revista de Drept Comercial, nr. 11/2009, nr. 12/2009 si nr. 2/2010.
[5] JOCE nr. L178 din 17 iulie 2000.
[6] JOCE nr. L013 din 19 ianuarie 2000.
[7] Potrivit Legii nr. 365 din 7 iunie 2002 privind comertul electronic mijloacele electronice desemneaza echipamente electronice si retele de cablu, fibra optica, radio, satelit si altele asemenea, utilizate pentru prelucrarea, stocarea sau transmiterea informatiei;
[8] A. Bleoanca, Contractul in forma electronica, Editura Hamangiu, Bucuresti 2010, pag. 15-23;
[9] De exemplu, un contract incheiat prin telefon este un contract ancheiat prin mijloace electronice. Acest contract nu poate fi dovedit in cadrul procedurii civile prin mijloace electronice, chiar daca ar fi inregistrata convorbirea, inregistrarea nu poate fi folosita deoarece, de lege lata, fonogramei nu i se recunoaste valoare probatorie. Dar se poate ajunge la dovedirea existentei raportului juridic prin alte mijloace (ne-electronice) de proba (proba cu declaratia unui martor, in masura in care aceasta proba este admisibila in domeniul contractual) – A. Bleoanca, op.cit., pag. 20;
[10] In acest sens, spre exemplu M. I. Bocsa, Incheierea contractelor de comert international prin mijloace electronice, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2010, pag. 168 si urmatoarele; V. Gautrais, La formation des contrats en ligne, in „Guide juridique du commerçant électronique”;
_______________________________________
Raluca Cirstea
Avocat, Baroul Bucuresti
Cuvinte cheie: comert electronic > contract electronic > internet
