Daune morale pentru un mesaj defăimător. Utilizarea unei căi de comunicare privată pentru transmiterea mesajului

8 martie 2017 Drept Civil Jurisprudenta

”Pentru ca fapta constând în transmiterea unui mesaj, unei informaţii, exprimarea unei opinii, a unei judecăţi de valoare, să aibă ca şi consecinţă afectarea reputaţiei, a demnităţii şi a onoarei unei persoane, trebuie în mod necesar ca fapta să fie adusă la cunoştinţa publicului prin canale de comunicaţie destinate în mod direct publicului (cum ar fi presa scrisă sau audiovizuală, transmiterea mesajului într-o adunare publică) sau accesibile publicului.

Din această ultimă categorie face parte şi pagina unei reţele de socializare, cum este Facebook-ul, potrivit jurisprudenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocată chiar de reclamant. Astfel, prin Decizia civilă nr. 4546/27.11.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, instanţa supremă reţine următoarele: “Prin urmare, nu se poate reţine că reţeaua de socializare B ar fi un spaţiu privat compatibil cu o cutie poştală electronică, întrucât cutia poştală electronică este controlată de către proprietar, sub aspectul conţinutului informaţional transmis, respectiv depozitat, în timp ce B este o reţea de socializare (informaţională) publică, receptivă perpetuu în web (internet), bazată pe un site web la care utilizatorii se pot înscrie şi interacţiona liber cu alţi utilizatori, deja înscrişi”.

Prin urmare, este necesară stabilirea intenţiei autorului mesajului ca acesta să ajungă la cunoştinţa publicului, intenţie care nu poate fi prezumată, ci dovedită.

Circumstanţele particulare ale speţei şi modalitatea efectivă prin care acest mesaj a ajuns la cunoştinţa publicului, nu conduc însă la această concluzie, respectiv că intenţia pârâtului a fost ca mesajul apreciat de către reclamant ca având caracter defăimător să fie adus la cunoştinţa publicului.

Citeste mai mult  Hotărâre care să țină loc de act autentic. Refuzul nejustificat al promitentului vânzător de a încheia contractul vs imposibilitatea de înscriere în cartea funciară

Astfel, aşa cum rezultă din probele administrate în cauză, la data de 30.04.2016, ora 11,00, pârâtul a transmis, prin intermediului poştei electronice, membrilor Grupului pentru Dialog Social, mesajul care conţine pasajele incriminate care fac referire la reclamant(f.132 vol. I). Aşa cum rezultă din răspunsul la interogatoriu al pârâtului, coroborat cu depoziţia martorului C.L.A.(f.1-7 vol III), acest mesaj a reprezentat răspunsul pârâtului la mesajul de susţinere a sa, ca Ministru al Culturii, publicat de Grupul pentru Dialog Social în Revista 22, revistă editată de Grupul pentru Dialog Social(denumit în continuare GDS).

Mesajul pârâtului către membrii GDS a fost postat la aceeaşi dată de către C.L.V. pe pagina de Facebook a pârâtului devenind în acest fel un mesaj public, fără a putea fi stabilit care este acel membru al GDS care a făcut public acest mesaj şi a fost difuzat, tot la aceeaşi data de televiziune …, fiind preluat ulterior de presa scrisă şi audiovizuală, făcând obiectul inclusiv a unor dezbateri televizate.

Cu toate că acest mesaj a ajuns la cunoştinţa publicului, acest fapt nu poate fi imputat, în opinia instanţei, pârâtului.

În acest sens, instanţa reține că mesajul reprezintă o corespondenţă electronica privată, adresată unui număr finit de persoane-respectiv membrilor GDS, prin trasmiterea acestuia pe adresa de email a acestora, prezumându-se astfel că doar destinatarii acestui mesaj pot lua cunoştinţă de conţinutul acestuia.

Chiar dacă acest mesaj a fost transmis şi pe adresa oficială a Grupului pentru Dialog Social, pârâtul, în calitate de membru suspendat al acestui grup, pe perioada mandatului de ministru, avea reprezentarea faptului, că, potrivit uzanţelor GDS(martorul C.L.A. învederând că nu exista un regulament scris în acest sens), acest mesaj nu va fi făcut public fără acceptul său. În acest context, aşa cum rezultă din depoziţia martorului C.L.A., între membrii grupului, “există o prezumţie de confidenţialitate” şi “ceea ce discutăm fără presă este menit să rămână confidenţial”Mai mulți dintre membrii GDS au fost şocaţi că ceea ce trebuia să rămână confidenţial a ajuns în presă. Au mai existat membrii ai GDS care la predarea mandatului unei funcţii publice au prezentat membrilor GDS explicaţii cu privire la activitatea lor. Aceste mesaje nu le-am făcut publice, după ştiinţa mea, niciodată, este însă posibil ca autorii acestor explicaţii să fi făcut publice ulterior explicaţiile”.De asemenea, martorul învederează că nu ar fi făcut public acest mesaj fără acordul pârâtului.

Citeste mai mult  Prejudiciul de imagine în condiții de ”moralitate îndoielnică”

Relevant în acest sens este şi aspectul că, imediat după preluarea acestui mesaj de mass media, la aceeaşi dată de 30.04.2016, pârâtul a postat pe pagina sa de Facebook un mesaj de dezminţire publică a intenţiei sale de a face public mesajul adresat GDS(f.136 vol I), acest mesaj de dezminţire fiind preluat ulterior de publicaţiile online M..ro, H..ro(f.137-141). De asemenea, Consiliul Director al GDS a publicat, la aceeaşi dată, pe site-ul oficial, o informare privind faptul că scrisoarea pârâtului avea un caracter strict confidenţial, nefiind destinată publicităţii.
Cu privire la teza susţinută de către reclamant, respectiv că, prin transmiterea acestui mesaj unui număr de 54 de persoane dar şi Grupului pentru Dialog Social care se defineşte ca: „ centru de influenţă„ şi are ca scop: „dialogul social cu diferite componente ale societăţii„ şi „intervenţia activă în viaţa publică şi culturală prin intermediul Revistei 22”, mesajul pârâtului a devenit unul public, instanţa reţine că numărul de persoane căruia i-a fost transmis acest mesaj nu are relevanţă prin el însuşi, nu acest număr definind caracterul public sau privat, în contextul în care modalitatea de transmitere a acestui mesaj s-a făcut pe o cale de comunicare privată.

Citeste mai mult  Termenul privind exercitarea dreptului de regres al asigurătorului

De asemenea, scopul Grupului pentru Dialog Social nu are la rândul său relevanţă prin el însuşi ca fapt doveditor al intenţiei pârâtului de a face public acest mesaj în contextul în care pârâtul, ca membru suspendat al GDS, avea reprezentarea faptului că acest mesaj nu va fi transmis publicităţii decât în condiţiile în care s-ar fi obţinut acordul său prealabil.

Prin urmare, instanţa apreciază că faptei îi lipseşte o trăsătură esenţială pentru a putea fi apreciată ca fiind calomnioasă, pârâtul utilizând o cale de comunicare privată pentru transmiterea acestui mesaj către un număr finit de persoane, fără a avea intenţia ca, direct sau indirect, prin intermediul unuia dintre aceşti destinatari, mesajul să devină unul public. Prin urmare pârâtul nu poate fi tras la răspundere pentru eventualele consecinţe negative asupra onoarei şi reputaţiei reclamantului generate de transmiterea în mass media a mesajului pârâtului.” (Judecătoria Sectorului 1 București, Sentința civilă nr. 21617 din 29 noiembrie 2016, portal.just.ro)

Cuvinte cheie: >