Admisibilitatea cererii de evacuare pe calea ordonanței președințiale – motiv de divergență între judecători
Tribunalul Bacău, Decizia civilă nr. 106/2014, www.rolii.ro:
Opinia majoritară
”Analizând actele dosarului, tribunalul constată cererea de evacuare ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea pendinte apelanta-reclamantă a solicitat evacuarea intimaților-pârâți din imobilul – apartament situat în mun. Bacău,, prevalându-se de contractul autentificat sub nr.3027/2012 de BNPA B_ din Bacău, contract prin care aceleași părți au convenit asupra vânzării apartamentului menționat cu o clauză specială referitoare la predarea folosinței bunului de către intimații-vânzători la data de 01.12.2013.
Condițiile de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială sunt stabilite de dispozițiile alin.(1) și (5) ale art.996 din NCPC, astfel:
(1) Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.…
(5) Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.
Instanța apreciază că toate condițiile impuse de textele legale citate sunt îndeplinite, întrucât:
Apelanta este creditoarea iar intimații sunt debitorii obligației de predare a folosinței apartamentului situat în mun. Bacău, în baza unui contract de vânzare-cumpărare autentificat care face dovada deplină, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii (art. 270 NCPC, art.100 din L.36/1995 din Legea notarilor publici și a activității notariale). Ignorarea acestui contract și a efectelor sale ar echivala cu o atingere adusă securității juridice și încrederii de care trebuie să se bucure un act autentificat de notarul public, act care în anumite condiții poate constitui și titlu executoriu (art.101 din L.36/1995).
Măsura evacuării este provizorie, pe rolul Judecătoriei Bacău aflându-se înregistrat dosarul nr.xxxxx/180/2013 având ca obiect cererea de evacuare formulată de reclamantă pe cale dreptului comun.
Urgența luării unei astfel de măsuri cu consecințe destul de serioase pentru intimați este dată de faptul că reclamanta nu are altă locuință și este responsabilă de creșterea unei minore născută la data de 28.11.2004, înscrisurile depuse la dosar atestând și împrejurarea că nu este angajată, astfel încât suportarea chiriei unei locuințe este extrem de oneroasă, fiind de natură a periclita însăși subzistența sa și a fiicei sale precum și faptul că i s-a cerut să părăsească imobilul în care la data formulării cererii locuia cu chirie.
Sub același aspect, al îndeplinirii condiției urgenței, nu trebuie ignorat faptul că intimații, deși au combătut susținerile reclamantei, nu au produs nici o contraprobă referitoare la situația materială a acesteia și nici faptul că acești intimați au la dispoziție un alt imobil situat în municipiul Bacău, în care ar putea locui, împrejurare necontestată de soții BA și S, care, de altfel, au formulat doar apărări referitoare la fondul litigiului dintre părți.
Luând măsura evacuării instanța dispune doar asupra folosinței bunului și nu rezolvă litigiul în fond, acest litigiu purtându-se în ceea ce privește transferul valabil al dreptului de proprietate operat prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNPA B, putându-se reveni asupra acestei măsuri oricând prin redobândirea de către intimați a folosinței imobilului în discuție, astfel încât restabilirea situației de fapt actuale este posibilă (în cazul în care s-ar dispune măsura demolării unui imobil pe calea ordonanței președințiale putându-se vorbi despre încălcarea condiției impuse de alineatul 5).
Sub acest aspect, este de menționat că doctrina (Codul de procedură civilă comentat și adnotat, Editura All, autor G. Boroi, ediția a II-a revizuită și adăugită, 1994,1995,1996 pag.823) a arătat că doar în materie locativă (în raporturile dintre locator și locatar) evacuarea chiriașului pe calea ordonanței președințiale ar putea echivala cu o prejudecare a fondului, în această situație dreptul de folosință fiind de esența raporturilor juridice ce se nasc din încheierea unui contract de locațiune.
Chiar și în materia raporturilor locative, practica judiciară a stabilit că măsura evacuării nu prejudecă fondul (pe rolul instanțelor existând și acțiuni formulate pe calea dreptului comun) și că o astfel de măsură poate fi dispusă dacă este îndeplinită și condiția urgenței (a se vedea decizia pronunțată în apel relevată de decizia nr.1215/1.10.2009 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr.836/2009, disponibilă pe www.jurisprudenta.org/Search.aspx).
În consecință, în temeiul art.480 alin.(2) NCPC, tribunalul va admite apelul și va schimba sentința apelată în sensul că va admite acțiunea formulată pe calea ordonanței președințiale și va dispune evacuarea pârâților.”
Opinia separată
”Analizând apelul sub toate aspectele il apreciez ca neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Ordonanța președințială se înfățișează ca un mijloc procedural ce întrunește condițiile unei acțiuni civile. O atare acțiune are insă un caracter specific determinat de însăși caracterul particular al măsurilor ce pot fi luate pe această cale.
Astfel, pe calea ordonanței președințiale se pot lua măsuri vremelnice in cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere si pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara.
Pe această cale se pot dispune anumite măsuri urgente dar cu condiția să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: urgența apreciată in funcție de situația de fapt invocată, caracterul vremelnic, in sensul că nu se pot lua măsuri cu caracter definitiv ci doar limitate in timp si neprejudecarea fondului in sensul cercetării aparenței dreptului si nicidecum a fondului dreptului invocat.
1.Condiția urgenței trebuie întemeiată din momentul sesizării instanței si până la soluționarea căii de atac.
Apelanta-reclamantă a făcut dovada că nu are o altă locuință, că are un copil minor in întreținere si nu are venituri. Prima condiție este deci întrunită.
2. Cât privește insă vremelnicia instanța nu este îndreptățită ca pe calea ordonanței președințiale să dispună măsura evacuării dintr-un spațiu pentru care intimata –pârâtă invocă un titlu, chiar dacă acest titlu este contestat de apelanta – reclamantă, ipoteză in care nu mai este vorba despre păstrarea unui drept al apelantei ci de luarea unei măsuri definitive care vizează însăși fondul cauzei.
3.Cât privește cea de-a treia condiție, din moment ce ambele părți invocă titluri, implicând prejudecarea fondului cererea de evacuare poate fi lămurită numai in cadrul unei acțiuni de drept comun. Aceeași opinie este întâlnită si in doctrină ( a se vedea G.Boroi si I. Leș).
Intimata ocupă imobilul in baza contractului de vânzare – cumpărare nr. 9819/1992 încheiat cu R.A.I.F.L.E.T. Bacău și refuză predarea spațiului invocând neegalitatea actului apelanților, neocupând imobilul ca simpli tolerați.
Măsura evacuării nu poate fi dispusă pe cale de ordonanță președințială decât in situația ocupării abuzive a unui spațiu, in lipsa oricărui titlu care ar putea crea aparența deținerii legale a imobilului.
Mai mult decât atât apreciez că rezolvarea diferendului dintre părți s-ar putea face pe calea unei acțiuni în revendicare unde să fie comparate titlurile celor două părți.
Nefiind întrunite ultimele două condiții impuse de art. 996 N.C.P.C. apelul urmează a fi respins.”
Cuvinte cheie: evacuare > ordonanta presedintiala
