”Având în vedere că urmărirea penală a fost finalizată și că inculpatul a recunoscut acuzaţiile de deţinere a drogurilor pentru consum, în acest stadiu procesual nu se mai impune în continuare menţinerea măsurii preventive fa?ă de contestatorul inculpat, nefiind date referitoare la o eventuală încercare de zădărnicire a aflării adevărului şi nici de sustragere de la judecată.
După aproape 30 zile de arest preventiv, când rezonanţa socială a faptei s-a atenuat, cercetările fiind încheiate, iar probatoriul acuzaţiilor de „trafic de droguri de mare risc” prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000, „trafic de droguri de risc” prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 se bazează pe „consideraţii şi deducţii” raportat la cantităţile de droguri deţinute şi la insuficienţa sumei de bani găsită asupra inculpatului, măsura arestării preventive nu mai este necesară şi proporţională; însă, raportat la faza în care se află dosarul, impunându-se evitarea riscului influenţării probatoriului, este justificată luarea unei măsuri preventive mai uşoare conform art.242 alin.(2) cu ref. la art.218 cod procedură penală şi anume măsura arestului la domiciliu care este de natură să asigure buna desfăşurare a procesului penal în continuare.” (Curtea de Apel Constanța, Decizia 137P/CP/2015, portal.just.ro)
Cuvinte cheie: arest la domiciliu > arest preventiv
