”Singurul motiv pentru care instanţa a respins acordul de vinovăţie constă în faptul că în cuprinsul acestuia, stabilindu-se suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare cu privire la care s-a ajuns la un acord, nu s-a menţionat obligaţia inculpatei de a presta o muncă în folosul comunităţii (deşi aceasta şi-a dat acordul în acest sens) şi, evident, nici perioada pe care să se întindă această obligaţie.
Curtea constată însă că, potrivit art. 484 C.proc.pen., în situaţia în care acordului de recunoaştere a vinovăţiei îi lipseşte vreuna din menţiunile obligatorii, instanţa trebuie să dispună acoperirea omisiunilor în termen de 5 zile, sesizând în acest sens conducătorul parchetului şi nu să respingă acordul. Drept urmare, prima instanţă a procedat nelegal respingând pur şi simplu acordul, fără ca măcar să pună în discuţia părţilor aspectele care au determinat respingerea acestuia.” (Curtea de Apel București, Secția a II-a Penală, Decizia nr. 861/A din data de 08 iunie 2015, portal.just.ro)
Cuvinte cheie: acord de recunoastere a vinovatiei > noul cod de procedura penala
