Este irelevantă data ultimei plăţi efectuate de către contestator, esenţială fiind data solicitării/declarării scadenţei anticipate a întregului credit pentru a putea curge termenul de prescripţie cu privire la întreaga sumă pretinsă.
”Pe fondul contestaţiei la executare, instanţa învederează că aşa-numita excepţie a prescripţiei dreptului de a cere executarea silită invocată de către contestator nu este o excepţie propriu-zisă în contextul executării silite ci o apărare de fond, o critică adusă demersului execuţional de către contestator, astfel că aceasta se analizează în planul criticilor de legalitate a executării şi nu în planul excepţiilor procesuale.
Privitor la apărarea contestatorului referitoare prescripţia dreptului de a cere executarea silită, instanţa constată că această critică a contestatorului este neîntemeiată.
În cauză se analizează legalitatea unei executări silite declanşate în temeiul unui contract de credit încheiat la data de 02-06.2008 prin care contestatorului i-a fost împrumutată suma de 15.000 lei ce urma să fie restituită în 118 rate lunare a câte 251 ,82 lei fiecare, care se întindeau pe perioada 2008-2018.
Având în vedere structura de rambursare a creditului convenită de către părţi, trebuie constatat că pentru fiecare dintre cele 118 rate curge un termen de prescripţie distinct, astfel că în principiu, întemeiat pe caracterul de titlu executoriu al contractului, creditoarea putea solicita doar executarea sumelor/ratelor scadente şi nu a celor viitoare.
Totuşi, această concluzie este valabilă doar pentru ipoteza contractelor a căror executare curge neîntrerupt cu menţinerea de către societatea bancară a scadenţei fiecărei rate.
În cauză, creditoarea, la un moment dat pe parcursul derulării contractului a declarat scadent întregul debit solicitând clientului său (contestator) plata întregii valori a contractului.
Din această perspectivă instanţa înlătură ca vădit neîntemeiate susţinerile creditoarei care în combaterea apărării privitoare la prescripţia dreptului său de a cere executarea se prevalează de graficul de rambursare care se întinde în opinia sa până în anul 2018. Prescripţia curge doar de la scadenţa fiecărei rate numai în cazul în care se menţine graficul de rambursare şi nu atunci când se solicită plata întregului debit şi se declară scadent întregul credit (art.2.9 din contract). Iar odată solicitată plata întregului debit prin declararea scadenţei anticipate, împotriva creditorului începe să curgă termenul de prescripţie a dreptului de cere executarea silită de 3 ani, pentru a-şi recupera prin executare silită întreaga sumă.
Din actele dosarului de executare rezultă că intimata creditoare a adresat contestatorului notificare de plată a întregii sume de 14.987,67 lei din care rezultă că, potrivit creditoarei, contestatorul datora la data de 30.04.2014 o datorie totală de 14.987,67 lei ceea ce echivalează cu declararea scadenţei anticipate, altfel, în caz contrar creditoarea l-ar fi notificat să achite doar restanţele aferente până la acea dată şi nicidecum toate cele scadente în viitor.
Din această perspectivă este irelevantă data ultimei plăţi efectuate de către contestator (care susţine că ar fi data de 06.01.2011 spre deosebire de creditoare care învederează că data ultimei plăţi ar fi 20.01.2013), esenţială fiind data solicitării/declarării scadenţei anticipate pentru a putea curge termenul de prescripţie cu privire la întreaga sumă pretinsă.
La dosar există o notificare/înştiinţare emisă de către creditoare către toţi clienţii săi, deci inclusiv către contestator, cu privire la schimbarea denumirii societăţii şi cu informarea acestora că schimbarea denumirii nu va afecta nici un contract încheiat anterior.
În condiţiile în care creditoarea intimată a iniţiat executarea silită la data de 14.10.2014 prin cererea de executare adresată executorului judecătoresc, contestatorul nu a făcut dovada că, în cauză creditoarea a declarat scadenţa anticipată a întregii valori a contractului anterior datei de 14.10.2011, pentru a se putea pune problema împlinirii prescripţiei de 3 ani.
De altfel, raportat la cei trei ani anteriori momentului sesizării executorului (14.10.2014) trebuie avut în vedere că anterior sesizării executorului judecătoresc creditoarea a emis notificări către contestator pentru a-l soma să facă plata sumei de 14.987,67 lei ceea ce echivalează cu acte de întrerupere a cursului prescripţiei în sensul art.2537 pct.4 C.civ. potrivit cu care prescripţia se întrerupe prin orice act prin care cel în folosul căruia curge prescripţia este pus în întârziere.
***Prescriptia dreptului de a obtine executarea silita. Calculul termenului***
Aşadar instanţa constată că termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită nu era împlinit la momentul sesizării organului de executare astfel că această critică pe care contestatorul îşi întemeiază întreaga contestaţie este neîntemeiată, impunându-se respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată.” (Tribunalul Teleorman, Decizia civilă nr. 212/2016, portal.just.ro)
Cuvinte cheie: contestatie la executare > contract de credit > prescriptia dreptului de a cere executarea silita
