Forța majoră este o clauză comună în contractele comerciale din întreaga lume. În principiu, clauza de forță majoră exonerează o parte contractantă (nu mai este responsabilă din punct de vedere contractual) dacă aceasta nu își mai poate îndeplini obligațiile contractuale din cauza unui eveniment neprevăzut pe care nu îl poate prevedea, controla și depăși. Partea afectată de un asemenea eveniment (clauza oferă o listă neexclusivă de exemple) trebuie să anunțe pe cealaltă parte contractantă într-un număr de zile de la producerea evenimentului. În completare, unele clauze includ obligația părții afectate de a dovedi forța majoră printr-un certificat obținut de la Camera de Comerț și de a lua toate măsurile rezonabile pentru limitarea consecințelor.
În timp ce ideea clauzei de forță majoră este cunoscută celor ce lucrează cu contracte comerciale, mai puțin cunoscută este originea expresiei Forță Majoră. Aici trebuie să menționăm existența în dreptul englez a expresiei Act of God (acțiune a lui Dumnezeu) care diferă ușor de conceptul de forță majoră în sensul că Acts of God sunt numai evenimente naturale (cutremur, inundație…) care nu pot fi atribuite omului. Destul de logic, spunem noi.
Expresia Force Majeure, folosită ca atare (în franceză) în numeroase contracte comerciale de limbă engleză, provine din vremea Revoluției franceze din 1789, fiind introdusă în Codul Napoleonean.
Revoluția Franceză a fost, pe lângă anti-aristocratică, și anti-creștină. În timpul Revoluției și în anii imediat următori au fost uciși mii de creștini și preoți, sub acuzația că ar susține „vechiul regim” (din cauza respectului pentru tradiție și ordine). Barbaria revoluționarilor a atins un paroxism în Vandeea, unde au fost măcelăriți mii de țărani tradiționaliști care se împotriveau noului regim.
În acest context, noii lideri au decretat că nu există Dumnezeu și au interzis toate sărbătorile creștine. Ca să își păstreze o alură de spiritualitate, au inventat conceptul de Forță Majoră (Forță Superioară) – ceva impersonal (spre deosebire de Dumnezeul iudeo-creștin) care se află deasupra noastră și care poate influența lucrurile de pe pământ. Pe aceeași linie „revoluționară”, noua putere a abolit calendarul tradițional (cel pe care îl folosim astăzi) și a creat unul nou, cu luni de altă durată și nume noi. Timpul a început să fie măsurat după noul calendar, anul 1 fiind anul Revoluției. Nebunia nu s-a oprit aici; revoluționarii au inventat și un nou ceas, cu ore, zile și săptămâni cu alte durate decât cele clasice. Acel sistem de măsurare a timpului a fost în vigoare câțiva ani.
Cu Forța Majoră pe post de „divinitate” revoluționară, în contractele comerciale a fost introdusă clauza prin care părțile erau exonerate dacă acea „divinitate” le împiedica să își exercite obligațiile. Cu timpul, Forța Majoră a ajuns la coșul de gunoi al istoriei, însă conceptul și clauza comercială au rămas.
Bogdan Mateciuc, www.TraduceriTehnice.net
Cuvinte cheie: Bogdan Mateciuc > clauza contractuala > forta majora
