Instanta nu este legata de incheierile premergatoare cu caracter preparatoriu, ci numai de cele interlocutorii. Sunt incheieri interlocutorii acelea prin care, fara a se hotari in totul asupra procesului, se solutioneaza exceptii procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase.
“Fara a se hotari in totul asupra procesului” se poate intelege in sensul ca nu este o conditie obligatorie ca exceptia procesuala, incidentul procedural sau chestiunea litigioasa sa duca la solutionarea intregului proces, ci poate solutiona doaro parte din acesta, fara ca incheierea sa isi piarda caracterul interlocutoriu; dar, atunci cand se solutioneaza o exceptie prin care se hotaraste in tot asupra procesului (nu ne putem imagina insa un incedent procedural sau o alta chestiune litigioasa care sa poata duce vreodata la solutionarea in tot a procesului), se pronunta o sentinta/decizie, iar nu o incheiere; incheierea presupune, prin esenta, continuarea procesului, chiar si dupa solutionarea unei exceptii procesuale, a unui incident procedural ori a altei chestiuni litigioase. In sprijinul acestei afirmatii vin si dispozitiile art. 243 NCPC, potrivit carora “in cazul in care, in cursul cercetarii procesului, reclamantul renunta la judecarea cererii de chemare in judecata ori la dreptul pretins, intervine invoiala partilor sau sunt admise cereri ori exceptii care pun capat in intregime procesului, fara a mai fi necesara dezbaterea asupra fondului in camera de consiliu sau in sedinta publica, judecatorul se va pronunta asupra cauzei prin hotarare”.
In plus, ceea ce s-a avut in vedere in cadrul definirii notiunii de incheiere interlocutorie este situatia respingerii exceptiei ca nefondate; astfel, fiind respinsa exceptia, se pronunta o incheiere care este interlocutorie; in cazul admiterii, se pronunta o sentinta sau decizie care se bucura de autoritate de lucru judecat, provizorie sau definitiva (adica esenta minima a caracterului interlocutoriu. [A. Vasile, Exceptiile procesuale in noul Cod de procedura civila, Editura Hamangiu 2013, p. 34]
Exista si incheieri care nu au caracter premergator, ci ele constituie actul final al judecatii unei cereri. Au o asemenea natura, cu titlu de exemplu:
– incheierea data asupra cererii de reexaminare a masurii de anulare a cererii de chemare in judecata [art. 200 alin. (6)];
– incheierea data asupra cererii de asigurare a probelor [art. 360 alin. (4)];
– incheierea data asupra cererii de indreptare a erorilor materiale si incheierea de lamurire a hotararii (art. 442-443). [M. Tabarca in Noul Cod de procedura civila comentat si adnotat. Vol. I – art. 1-526. Coordonatori V. M. Ciobanu, M. Nicolae, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2013, p. 626]
Cu toate ca textul de lege nu indica aceasta posibilitate, … o incheiere de sedinta poate avea un caracter bivalent, imbinand atat caracteristicile unei incheieri interlocutorii, cat si pe cele ale uneia preparatorii, prin continutul si masurile dispuse prin ea. [A.P. Dimitriu in Noul Cod de procedura civila. Note, corelatii, explicatii, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 268]