Niciun drept nu poate fi exercitat in scopul de a vatama sau pagubi pe altul ori intr-un mod excesiv si nerezonabil, contrar bunei-credinte.
Noul Cod civil contrapune abuzul de drept bunei-credinte, vazuta ca un principiu general de conduita. [S. Neculaescu in Noul Cod Civil. Studii si comentarii, Vol I, Cartea I si Cartea a II-a, Editura Universul Juridic 2012, p. 127]
Abuzul de drept nu se limiteaza numai la incalcarea normelor juridice, ci poate merge mai departe pana la nesocotirea normelor morale, putand fi o cauza a raspunderii civile delictuale. [A.P. Dimitriu in Noul Cod civil. Note. Corelatii. Explicatii, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2011, p. 6]
In mod obisnuit, abuzul de drept se sanctioneaza cu refuzul concursului fortei coercitive a statului, ceea ce inseamna ca organul de jurisdictie, constatand ca se afla in prezenta exercitarii abuzive a unui drept subiectiv civil, nu va admite cererea reclamantului, asa cum a fost formulata, iar daca exercitiul abuziv al dreptului provine de la parat in apararea sa, va inlatura o astfel de aparare.
Atunci cand abuzul de drept se concretizeaza intr-o fapta ilicita cauzatoare de prejudiciu (material sau moral), va interveni si raspunderea fata de cel vatamat intr-un drept al sau. Abuzul de drept, insa nu poate fi identificat cu delictul civil, deoarece, pe de o parte, el presupune existenta unui drept subiectiv civil si exercitarea acestuia in mod abuziv, pe cand delictul civil consta intr-o fapta ilicita cauzatoare de prejudiciu, iar pe de alta parte, prejudiciul nu este de esenta abuzului de drept, acesta putand exista si fara cauzarea unui prejudiciu, pe cand delictul civil presupune totdeauna un prejudiciu, ca efect al faptei ilicite. [E. Lupan, S. Sztranyiczki, E. Veress, R.A. Pantilimon, Drept civil. Partea generala conform noului Cod civil, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 139]
Exercitarea unui drept va fi considerată abuzivă atunci când dreptul nu este utilizat în vederea realizării finalității sale, ci cu intenția de a vătăma o altă persoană sau contrar bunei-credințe.
Elementele constitutive ale abuzului de drept se conturează din săvârșirea în principal cu vinovăție, în subsidiar, fără vinovăție, de către o persoană a unei fapte vătămătoare situației altei persoane sau ordinii de drept, ca urmare a modului de concepere sau de exercitare a folosinței unui drept legitim, în pofida regulilor bunei-credințe și pentru obținerea unei satisfacții sau cu neobservarea insatisfacției produse terțului.[Judecatoria Ploiesti, Sentinta civila nr. 14176/2014, www.rolii.ro]
Sanctiunea acestuia (a abuzului de drept s.n.) ar trebui fundamentata, nu atat pe imperativul sanctionarii conduitei titularului, ci mai ales de cel al repararii prejudiciului injust suferit de victima. [S. Neculaescu in Noul Cod Civil. Studii si comentarii, Vol I, Cartea I si Cartea a II-a, Editura Universul Juridic 2012, p. 109]
Atributele dreptului de proprietate nu pot fi exercitate în mod abuziv, astfel încât să prejudicieze pe alţi proprietari în exercitarea şi de către aceştia a drepturilor lor de proprietate. Din raporturile de vecinătate derivă pentru fiecare proprietar obligaţia de a se limita la o folosinţă normală a proprietăţii sale, astfel încât să nu-i stânjenească cu nimic pe ceilalţi în exercitarea drepturilor lor. În caz contrar, exercitarea drepturilor subiective civile prin nesocotirea oricăreia din aceste cerinţe devine abuzivă, întrunind caracterul unui abuz de drept, care nu se mai bucură de ocrotirea şi protecţia legii, ci, dimpotrivă, se impune a fi sancţionat. Exercițiul atributelor dreptului de proprietate de către reclamantul intimat este unul abuziv de vreme ce acesta nu aduce nicio justificare rațională opoziției sale de efectuare a lucrărilor de mansardare care ar presupune și efectuarea unor alte lucrări de îmbunătățire a folosinței spațiilor deținute în asociație și prin urmare înlăturarea alocării unor surse materiale și financiare din partea membrilor asociației. În plus, lucrările ar fi de natură să înlăture infiltrațiile produse de apele pluviale a căror remediere s-a dovedit a fi ineficace cu mijloacele obișnuite de reparație (hidroizolația) și pe care reclamantul dorește să o obțină așa cum specifică în cererea de chemare în judecată. [Tribunalul Constanța, Decizia civilă nr. 544/2016, portal.just.ro]