(1) Pana la solutionarea contestatiei la executare sau a altei cereri privind executarea silita, la solicitarea partii interesate si numai pentru motive temeinice, instanta competenta poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odata cu contestatia la executare sau prin cerere separata.
(2) Pentru a se dispune suspendarea, cel care o solicita trebuie sa dea in prealabil o cautiune, calculata la valoarea obiectului contestatiei, dupa cum urmeaza:
a) de 10%, daca aceasta valoare este pana la 10.000 lei;
b) de 1.000 lei plus 5% pentru ceea ce depaseste 10.000 lei;
c) de 5.500 lei plus 1% pentru ceea ce depaseste 100.000 lei;
d) de 14.500 lei plus 0,1% pentru ceea ce depaseste 1.000.000 lei.
(3) Daca obiectul contestatiei nu este evaluabil in bani, cautiunea va fi de 1.000 lei, in afara de cazul in care legea dispune altfel.
(4) Suspendarea executarii este obligatorie si cautiunea nu este necesara daca:
1.hotararea sau inscrisul care se executa nu este, potrivit legii, executoriu;
2.inscrisul care se executa a fost declarat fals printr-o hotarare judecatoreasca data in prima instanta;
3.debitorul face dovada cu inscris autentic ca a obtinut de la creditor o amanare ori, dupa caz, beneficiaza de un termen de plata.
(5) Daca bunurile urmarite sunt supuse pieirii, degradarii, alterarii sau deprecierii, se va suspenda numai distribuirea pretului obtinut din valorificarea acestor bunuri.
(6) Asupra cererii de suspendare instanta, in toate cazurile, se pronunta prin incheiere, chiar si inaintea termenului fixat pentru judecarea contestatiei. Partile vor fi intotdeauna citate, iar incheierea poate fi atacata, in mod separat, numai cu apel sau, daca este pronuntata de curtea de apel, numai cu recurs, in termen de 5 zile de la pronuntare pentru partea prezenta, respectiv de la comunicare pentru cea lipsa.
(7) Daca exista urgenta si daca, in cazurile prevazute la alin. (2), respectiv alin. (3), s-a platit cautiunea, instanta poate dispune, prin incheiere si fara citarea partilor, suspendarea provizorie a executarii pana la solutionarea cererii de suspendare. Incheierea nu este supusa niciunei cai de atac. Cautiunea depusa potrivit prezentului alineat ramane indisponibilizata chiar daca cererea de suspendare provizorie este respinsa si este deductibila din cautiunea finala stabilita de instanta, daca este cazul.
(8) Incheierea prin care s-a dispus suspendarea executarii silite se comunica din oficiu si de indata executorului judecatoresc.
In toate cazurile, daca instanta de executare admite cererea de suspendare a executarii aceasta va dainui, asa cum dispozitiile legale prevad expres si suficient de clar, pana la solutionarea contestatiei la executare, adica pana la data pronuntarii sentintei asupra contestatiei la executare. Nu subscriem opiniei conform careia instanta ar putea stabili un moment anterior datei solutionarii contestatiei la executare, pana la care sa dainuiasca suspendarea executarii dispusa, deoarece nu exista nici suport legal dar nici logic. Sintagma utilizata de legiuitor “pana la solutionarea contestatiei la executare sau a unei alte cereri privind executarea silita (…) reliefeaza intr-adevar un termen limita pana la care se poate dispune aceasta masura procesuala de oportunitate, dar aceasta nu inseamna ca instanta poate stabili un termen mai scurt, deoarece nu exista suportul logic pentru o asemenea interpretare. Atata vreme cat ratiunea suspendarii unei executarii silite are ca scop tocmai evitarea producerii unor consecinte ireversibile prin efectuarea unor acte de executare silita in dezacord cu exigentele legale, este firesc ca, odata apreciata oportuna de catre instanta, suspendarea executarii silite sa dainuie pana la momentul la care instanta de executare se va pronunta asupra fondului cauzei, statuand asupra contestatiei la executare si implicit asupra legalitatii procedurii de executare silita ori a actului de executare contestat ori, dupa caz, asupra neconformitatii acestora cu exigentele procedurale. [S.I. Lucaciuc, Contestatia la executare in reglementarea noului Cod de procedura civila, Editura Hamangiu 2014, p. 314]
Simpla invocare a caracterului abuziv al unor clauze contractuale, în cadrul contestației la executare, drept unic motiv al acesteia, nu are caracterul unui motiv temeinic pentru dispunerea suspendării executării silite, suma contestată fiind numai o mică parte a debitului care face obiectul executării silite. [Tribunalul Constanța, Decizia civilă nr. 884/2016, portal.just.ro]
Motive obiective privind suspendarea executării silite. Potrivit art.718 alin.1 C.p.c.[devenit art. 719, s.n.] până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părţi interesate şi numai pentru motive temeinice instanţa competentă poate suspenda executarea, şi potrivit alin.2 din acelaşi text de lege, pentru a se dispune suspendarea executării silite cel care solicită trebuie să dea în prealabil o cauţiune calculată conform prevederilor aceluiaşi text de lege.
Instanţa de apel a reţinut în primul rând cuantumul ridicat al sumelor ce se cer a fi executate silit, calitatea contestatoarei de societate comercială, activitatea acesteia putând fi grav afectată existând riscul intrării în faliment, apoi ca o consecinţă prejudicierea altor societăţii cu care contestatoarea se află în relaţii contractuale, există motive temeinice care conduc la concluzia că, activitatea contestatoarei ar putea fi grav afectată, iar în susţinerea acestor aspecte sunt avute în vedere contractele încheiate şi aflate în derulare, în final fiind admis apelul. [Tribunalul Galați, Secţia II civilă, Decizia civilă nr.213 din 01 oct. 2015 , portal.just.ro]
Constituie motiv temeinic pentru suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare faptul că e preferabil ca societatea contestatoare să continue să îşi desfăşoare activitatea şi să îşi onoreze comenzile, întrucât în această situaţie există posibilitatea ca societatea contestatoare să obţină suficiente lichidităţi şi să nu i se blocheze activitatea.
”Prima instanţă a analizat corect raporturile juridice dintre părţi, sens în care, corect a stabilit că regula este executarea obligaţiilor stabilite printr-un titlu executoriu, benevol sau pe cale de executare silită, suspendarea executării silite fiind o măsură excepţională.
În ceea ce priveşte motivele invocate în susţinerea cererii de suspendare a executării silite, acestea trebuie să le depăşească pe cele invocate în susţinerea contestaţiei la executare, prin soluţionarea cererii de suspendare a executării silite instanţa neputând prejudeca fondul raportului de drept execuţional dintre părţi, transformând astfel soluţia dată cererii de suspendare într-o soluţie de principiu asupra contestaţiei la executare.
Totodată, instanţa reţine că verificarea caracterului întemeiat al cererii de suspendare se diferenţiază faţă de procedura specială şi urgentă a suspendării provizorii a executării silite, reglementată distinct de prevederile alin. 7.
Textul alin. 1 nu face nici o precizare cu privire la criteriile ce trebuie avute în vedere la soluţionarea cererii de suspendare a executării silite, astfel că, în virtutea caracterului excepţional al suspendării executării silite, motivele invocate în cerere trebuie să se circumscrie unor motive temeinice care să justifice luarea unei astfel de măsuri.
Astfel, poate justifica suspendarea executării silite necesitatea evitării unor pagube iminente, semnificative şi iremediabile sau cu consecinţe greu de înlăturat în viitor, iar aceste aspecte au fost în mod corect verificate în persoana debitorului de către prima instanţă.
Argumentele aduse în apel de către creditoarea nemulţumită, că a fost temporizată executarea silită începută de ea ar trebui să evoce nelegalitatea hotărârii primei instanţe, însă creditoarea reia doar argumentele din întâmpinare, argumente pe care prima instanţă le-a înlăturat.
Apreciind ca motiv temeinic pentru suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare faptul că e preferabil ca societatea contestatoare să continue să îşi desfăşoare activitatea şi să îşi onoreze comenzile, întrucât în această situaţie există posibilitatea ca societatea contestatore să obţină suficiente lichidităţi şi să nu i se blocheze activitatea, prima instanţă a procedat corect, contrar susţinerilor apelantei.
În plus, deşi apelanta susţine că numai motive de legalitate a executării ar fi susceptibile a fi considerate motive temeinice, tribunalul nu achiesează la această opinie, deoarece sunt motive temeinice şi împrejurări de fapt, nedefinite expres de lege dar lăsate la aprecierea judecătorului, cum ar fi cele referitoare la o pagubă iminentă.
În acest context, din analiza probelor, prima instanţă a apreciat corect că executarea imediată a titlului, înainte încă de a fi fost supus controlului judiciar, deşi este legală, riscă să producă o pagubă disproporţionată faţă de scopul executării silite. Argumentele apelantei referitoare la paguba sa nu pot fi primite, câtă vreme contestatoarea intimată, cu bună credinţă, a plătit cauţiunea în scopul garantării îndestulării creditoarei sale.
Mai mult, suspendarea executării silite este prin ea însăşi doar o măsură provizorie şi cum apelanta nu a demonstrat că prin această suspendare i s-ar crea ei o pagubă iminentă, nu există vreun alt motiv de modificare a raţionamentului şi soluţiei primei instanţe.” [Tribunalul Caraș Severin, Secţia a II a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, Decizia nr. 15A/20.01.2015, portal.just.ro]
Suspendarea executarii silite este un incident procedural care consta in oprirea temporara a executarii silite si care are drept scop protejarea intereselor debitorului fata de eventualele neregularitati privind desfasurarea executarii silite, prin sistarea temporara a efectuarii oricaror acte de executare.
Notiunea de „motive temeinice” trebuie sa se raporteze la necesitatea masurii solicitate, ce urmeaza sa fie apreciata de instanta in raport de iminenta producerii unui prejudiciu in patrimoniul contestatorului daca masura nu ar fi dispusa.
In acelasi timp, se apreciaza ca fara a prejudicia fondul cauzei, contestatia in sine, judecatorul trebuie ca, similar materiei ordonantei presedintiale, sa pipaie acest fond, sa verifice consistenta sustinerilor partilor.
In cauza, se observa ca, la termenul de judecata cand a solutionat cererea de suspendare a executarii silite, in sensul respingerii acesteia ca neintemeiata, prima instanta a dispus efectuarea unei expertize contabile pentru a se stabili cat anume a achitat debitoarea din prima transa si la ce data, cand a fost introdus la plata biletul la ordin de catre creditoare si daca la momentul introducerii acestuia la plata, debitoarea avea disponibil in cont.
In acelasi timp, se retine ca potrivit art. 2.1 din tranzactia incheiata de parti, acestea au convenit ca in cazul in care debitorii nu-si respecta vreuna din obligatiile de plata prevazute la art. 1.1, acestia sa plateasca creanta initiala in totalitatea ei, fara aplicarea vreunei scaderi, care la data incheierii contractului este de 1.108.384,13 lei, fata de 788.905 lei stabilita prin tranzactie, plus penalitati de 0,2% pe zi de intarziere din suma ramasa neachitata pana la achitarea integrala a intregii sume.
Intrucat clauza prevazuta de art. 2.1 este activata in cazul in care se constata ca debitorii nu si-au indeplinit obligatiile asumate, iar instanta de fond a motivat ca nu poate stabili la momentul solutionarii cererii daca a fost platita integral prima rata si nu poate analiza cui ii revine culpa pentru neplata ratei a treia, dispunand efectuarea unei expertize contabile pentru a lamuri aceste aspecte, se apreciaza ca in mod nejustificat a respins cererea de suspendare a executarii silite.
Sub acest aspect, se mai cuvine mentionat ca masura suspendarii executarii silite se impunea, avand in vedere suma foarte mare pentru care s-a pornit executarea silita, incertitudinea care exista in ce priveste intinderea acesteia in raport de atitudinea culpabila a acestora in ce priveste executarea dispozitiilor tranzactiei si nu in ultimul rand in ce priveste iminenta producerii unui prejudiciu pentru debitoarea contestatoare, cat priveste intrarea acesteia in incapacitate de plata.
Cu referire la acest din urma argument, se mai poate adauga si ca pericolul pentru apelanta in ce priveste intrarea acesteia in procedura falimentului nu este doar anticipat, ci este pe cale sa se devina real, in conditiile in care creditoarea a formulat cerere de deschidere a procedurii insolventei debitoarei.
In acelasi timp, aprecierea instantei de fond potrivit careia existand mai multi creditori, cu ranguri diferite de preferinta, efectul masurii de restrangere a executarii silite, prin admiterea cererii de suspendare, poate avea efecte negative asupra executarii silite, pornite la solicitarea creditoarei SC A IFN SA., nu este intemeiata.
Art. 783 alin.1 teza a II a C. proc. civ. prevede ca de la indisponibilizarea sumei poprite si pana la achitarea integrala a obligatiilor prevazute in titlul executoriu, inclusiv pe perioada suspendarii urmaririi silite prin poprire, tertul poprit nu va face nicio plata sau alta operatiune care ar putea diminua bunurile indisponibilizate, daca legea nu prevede altfel.
In raport de aceste dispozitii, in cazul existentei unui alt creditor al contestatoarei, acesta nu poate trece la executare silita in detrimentul creditorului cu privire la a carei executare s-a dispus suspendarea executarii silite, astfel ca, nici din aceasta perspectiva nu se justifica respingerea cererii de suspendare a executarii silite. [Tribunalul Teleorman, Decizia civila nr. 734/18.06.2015, portal.just.ro]
Fata de reglementarea institutiei suspendarii provizorii a executarii silite-art.719 alin.7 C.pr.civ. folosirea procedurii ordonantei presedintiale pentru suspendarea executarii silite este inadmisibila, aceasta putand fi solicitata exclusiv in temeiul art. art.719 alin.7 C.pr.civ. (rep.) si cu indeplinirea conditiilor speciale in materia executarii silite. Solutia se impune si prin aceea ca art. 719 C.pr.civ. constituie reglementarea speciala si, in consecinta, deroga de la dispozitiile art. 997 si urm. C.pr.civ.(rep.). care au o sfera mai larga de aplicabilitate. [Tribunalul Teleorman, Decizia nr. 744/2015, portal.just.ro]
Pentru a se putea dispune suspendarea provizorie prevazuta de art.719 alin.7 din NCPC este necesar a fi intrunite urmatoarele trei conditii: urgenta, plata cautiunii si existenta pe rolul instantei a unei contestatii la executare in cadrul careia sa se solicite suspendarea.
In cadrul solutionarii cererii de suspendare provizorie a executarii, instanta nu analizeaza temeinicia motivelor ce fac obiectul contestatiei si, pe cale de consecinta, nici legalitatea actelor de executare. Instanta este chemata doar sa examineze daca exista riscul vatamarii debitorilor prin continuarea executarii, pana la momentul cand se solutioneaza capatul de cerere privind suspendarea executarii.
Asadar, suspendarea provizorie a executarii silite este o masura vremelnica si exceptionala, ce are ca scop impiedicarea temporara a executarii pana la solutionarea cererii accesorii.(…)
Conditia urgentei, (…) este intrunita avand in vedere situatia juridica a contestatorilor si a imobilului in discutie, precum si modalitatea de executare silita aleasa in dosarul de executare, respectiv vanzare silita imobiliara si prin poprire.
Cum exista riscul ca debitorii contestatori sa fie prejudiciati prin continuarea executarii silite incepute impotriva lor si care ar fi greu de reparat sau imposibil de reparat in viitor, instanta va admite cererea de suspendare provizorie a executarii silite, in temeiul art.719 alin 7 CPC. [Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, portal.just.ro]
Amânarea pronunţării. Termenul de declarare a căii de atac pentru partea prezentă la dezbateri. „‘Conform dispoziţiilor alin.6 , în vederea soluţionării cererii de suspendare a executării, părţile vor fi întotdeauna citate, iar încheierea poate fi atacata numai cu apel, în mod separat, in termen de 5 zile de la pronunţare pentru partea prezenta, respectiv de la comunicare pentru cea lipsă.
Apelanta susţine că dispozițiile alin 6 teza 2 sunt pentru situaţia in care pronunţarea se face in şedinţă publică, acest articol nu se aplică si atunci când se amână pronunţarea.
Aceste susţineri sunt neîntemeiate, având in vedere pe de o parte că în ambele situaţii expuse pronunţarea se face în şedinţă publica, iar din modalitatea in care a fost formulat acest text de lege rezulta că legiuitorul nu face distincţie intre ipoteza în care pronunţarea care se face in aceeaşi zi, cu ipoteza in care a fost amânata pronunţarea.
Atât timp cât partea a fost prezenta in şedinţa publica de judecata la care instanţa a rămas in pronunţare, termenul de atac curge de la data pronunţării, indiferent daca pronunţarea a fost făcuta in aceeaşi zi sau a fost amânata pronunţarea.
Faţă de dispoziţiile alin.6, întrucât la data rămânerii in pronunţare a fost prezenta contestatoarea şi lipsă intimata, in mod întemeiat, instanţa a menţionat in dispozitiv că termenul de apel curge de la pronunţare pentru contestatoare şi de la comunicare pentru intimată, nefiind vorba de nici o eroare astfel cum susţine apelanta.
Apelanta susţine ca s-a creat un regim discriminatoriu intre părţi. Nici aceste susţineri nu sunt întemeiate, atât timp cat textul de lege a instituit modalitatea in care curge termenul de declarare a apelului, de la pronunţare pentru partea prezenta, respectiv de la comunicare pentru cea lipsă.” [Tribunalul Prahova, Decizia nr. 2357/2015, portal.just.ro]