(1) Contractul nu poate fi anulat daca faptul asupra caruia a purtat eroarea putea fi, dupa imprejurari, cunoscut cu diligente rezonabile.
(2) Eroarea de drept nu poate fi invocata in cazul dispozitiilor legale accesibile si previzibile.
Potrivit alin (2), eroarea de drept este considerata nescuzabila atunci cand priveste dispozitiile legale „accesibile si previzibile”. Prin reglementarea expresa a erorii de drept [in alin. (3) al art. 1207 NCC] si a cerintei acesteia de a fi scuzabila s-a realizat un echilibru intre teza admisibilitatii erorii de drept si teza prezumtiei cunoasterii legii. Astfel, sunt prezumate cunoscute, fiind excluse din sfera erorii de drept, dispozitiile legale „accesibile si previzibile”, fara a se prestabili insa anumite categorii de norme (de exemplu imperative sau de ordine publica). Nu este prevazut niciun criteriu de determinare a caracterului accesibil si previzibil al dispozitiilor legale excluse din sfera erorii de drept. Prin analogie cu modul de apreciere a caracterului nescuzabil al erorii de fapt din alin. (1), am putea aplica si in privinta erorii de drept nescuzabile tot un criteriu mixt subiectiv-obiectiv, in sensul de a tine seama de pregatirea, varsta etc. errans-ului, dar si de frecventa utilizare a normei legale dintr-un anumit domeniu de activitate, de mediatizarea ei pe diferite cai. In mod evident, discutia este independenta de aspectul intrarii in vigoare a normelor juridice prin publicarea in Monitorul Oficial. precum si de obligativitatea respectarii lor. [C.Zamsa in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 1270-1271]