(1) Persoana care ofera publicului servicii de cazare, denumita hotelier, este raspunzatoare, potrivit regulilor privitoare la raspunderea depozitarului, pentru prejudiciul cauzat prin furtul, distrugerea sau deteriorarea bunurilor aduse de client in hotel.
(2) Sunt considerate ca fiind aduse in hotel:
a) bunurile aflate in hotel pe perioada cazarii clientului;
b) bunurile aflate in afara hotelului, pentru care hotelierul, un membru al familiei sale ori un prepus al hotelierului isi asuma obligatia de supraveghere pe perioada cazarii clientului;
c) bunurile aflate in hotel sau in afara acestuia, pentru care hotelierul, un membru al familiei sale ori un prepus al hotelierului isi asuma obligatia de supraveghere pentru un interval de timp rezonabil, anterior sau ulterior cazarii clientului.
(3) Hotelierul raspunde si pentru vehiculele clientilor lasate in garajul sau in parcarea hotelului, precum si pentru bunurile care, in mod obisnuit, se gasesc in acestea.
(4) In lipsa de stipulatie contrara, dispozitiile prezentei sectiuni nu se aplica in cazul animalelor de companie.
Hotelierul raspunde si pentru vehiculele clientilor lasate in garajul sau in parcarea hotelului, precum si pentru bunurile care, in mod obisnuit, se gasesc in acestea.
Dovada introducerii bunurilor in hotel poate fi facuta prin martori, indiferent de valoarea acestor bunuri. Clientul cazat la hotel trebuie sa dovedeasca ca a adus bunurile in hotel, valoarea lor si ca acestea au fost distruse, deteriorate sau furate.
Hotelierul este obligat sa primeasca in depozit documente, bani sau alte obiecte de valoare apartinand clientilor sai. El nu poate refuza depozitul acestor bunuri decat in cazul in care, tinand seama de importanta si conditiile de exploatare ale hotelului, acestea sunt escesiv de valoroase ori sunt incomode sau periculoase.
Deoarece depozitul hotelier este cu plata, raspunderea depozitarului este apreciata mai sever, el raspunzand de orice culpa (culpa levis in abstracto). Aceasta culpa este prezumata, depozitarul trebuind sa faca dovada unei cauze straine pentru a se exonera de raspundere. [Fl. Motiu, Contractele speciale in noul Cod civil, Editura Universul Juridic 2011, p. 310]