(1) Proprietarul este obligat sa permita trecerea prin fondul sau a retelelor edilitare ce deservesc fonduri invecinate sau din aceeasi zona, de natura conductelor de apa, gaz sau altele asemenea, a canalelor si a cablurilor electrice, subterane ori aeriene, dupa caz, precum si a oricaror alte instalatii sau materiale cu acelasi scop.
(2) Aceasta obligatie subzista numai pentru situatia in care trecerea prin alta parte ar fi imposibila, periculoasa sau foarte costisitoare.
(3) In toate cazurile, proprietarul are dreptul la plata unei despagubiri juste. Daca este vorba despre utilitati noi, despagubirea trebuie sa fie si prealabila.
(4) Cladirile, curtile si gradinile acestora sunt exceptate de la acest drept de trecere, daca ea are ca obiect conducte si canale subterane, in cazul in care acestea sunt utilitati noi.
Spre deosebire de dreptul de trecere recunoscut de art. 617 NCC proprietarul lipsit de acces la calea publica, dreptul de trecere pentru utilitati este recunoscut in beneficiul celui care le realizeaza si priveste ori „fondurile invecinate”, ori fonduri „din aceeasi zona”, fara a fi invecinate; proprietarul acestor fonduri este obligat sa permita trecerea peste ori prin fondul sau a oricaror instalatii, conducte, materiale ori alte asemenea. Cel mai adesea, acest drept „special” de trecere este in interes public, pentru ca lucrarile pot fi realizate in beneficiul unor „comunitati” cu diferiti proprietari de fonduri: strazi, cartiere, cvartale, sate, asezari mai mici etc. Precizam ca nu intereseaza cine efectueaza lucrarile, in materialitatea lor, putand fi vorba despre societati private ori regii autonome de stat. Ceea ce intereseaza in situatia data este raportul dintre doua fonduri ce apartin unor proprietari diferiti; proprietarul unuia dintre ele este obligat sa permita efectuarea lucrarilor, celalalt ori ceilalti proprietari trebuie sa permita aceasta. [C. Birsan, Drept civil. Drepturile reale principale in reglementarea noului Cod civil, Editura Hmangiu 2013, p. 87]